Locul execuţiei lui Nicolae Ceauşescu a intrat în circuitul turistic al municipiului Târgovişte. Istoricul Dinu Zamfirescu crede că dacă nu era „remaniat” de către Ion Iliescu şi colegii săi, după 1989 Ceauşescu ar fi ajuns senator în parlamentul României.
Democraţia originală a lui Moş Iliescu a fost populată de tot felul de personaje securistoide, apărute cu aplomb în spaţiul public. Lumea politică de după 1989 a fost dominată de oamenii defunctului regim comunist: de la Iliescu, Brucan şi Roman, până la Bârlădeanu, Văcăroiu, Băsescu, Voiculescu, Vadim Tudor ş.a.m.d., toţi au fost slujitori ai regimului comunist, cu relaţii mai mult sau mai puţin clare cu Securitatea ceauşistă.
Probabil că, dacă mai trăia, Ceauşescu devenea după 1989 un prosper om de afaceri, un preşedinte de partid (ca Vadim Tudor, Ion Iliescu sau Traian băsescu), mogul de presă (ca Boby Păunescu, Sebastian Ghiţă sau Dan Voiculescu), dar cu siguranţă ajungea om politic: senator, prim-ministru sau chiar preşedinte ales democratic.
Revenind la Muzeul execuţiei soţilor Ceauşescu de la Târgovişte, eu cred că este reprezentativ pentru naţiunea română, care adesea a trecut de la o etapă istorică la alta printr-un glonţ sau scurtătură de sabie.
Acum nu ştiu dacă românii vor aştepta până când conducătorii recenţi vor pleca în altă lume pentru a le face muzee:
Ion Iliescu ar merita un Muzeu al Revoluţiei cu 1.100 de oameni ucişi, dar fără ucigaşi, fără terorişti (în afară de Stănculescu şi Chiţac, care au picat de fraieri).
Constantinescu nu a făcut parte din reţeaua securistoidă care a condus România după 1989, dar ar merita să aibă şi el un Muzeu al celor 15.000 de specialişti pe care nu i-a văzut nimeni.
Băsescu (fost de 5 ori ministru al Transporturilor, primar al Bucureştiului vreo 5 ani şi timp de 12 ani preşedinte al ţării) ar putea avea un Muzeu al Flo
