Adrian Mititelu pare cel mai hotărât patron de pe coaja oului. Pentru a trăi într-o realitate fără echivoc, pentru a trăi liniştea deciziilor ferme, el a retrogradat-o pe Universitatea Craiova de două ori. Prima reuşită o datorează clasamentului. Dar cum clasamentul final nu era el tocmai final, cum forma definitivă la un moment dat mai putea fi deranjată de rezultatele examenului de licenţiere, Adrian Mititelu a rezolvat şi al doilea caz. Universitatea Craiova a fost primul concurent care şi-a aflat repetenţia şi în proba licenţierii. Altfel exista riscul ca Universitatea, în calitate de primă echipă aflată sub linia retrogradării, să ocupe orice loc vacantat de alte formaţii aflate în suferinţă organizatorică. Ce să mai discutăm? Nădejdea cu care Adrian Mititelu şi-a împins echipa la vale este exemplară şi, în acelaşi timp, promiţătoare. Am mare încredere în băiatul ăsta şi în capacitatea sa de a-şi desăvârşi opera. Fiindcă dincolo de divizia B mai sunt şi alte divizări ale fotbalului care ar etalona mult mai corect capacitatea distructivă prin care se face remarcat cel mai patron dintre patronii Universităţii Craiova.

Liniştea lui Adrian Mititelu contrastează puternic cu deruta care macină la temelie alte două beizadele ale patronatului fotbalicesc, alţi doi furibunzi ai vitezei de reacţie. Marian Iancu şi Gigi Becali fac o echilibristică periculoasă pe tăişul unor decizii cu mult mai dificile decât pot ei duce. Politehnica Timişoara tră­ieşte sub ameninţarea excluderii din competiţiile europene şi a re­trogradării. Marian Iancu, în sitlu-i caracteristic, vorbeşte despre "un dobitoc de la federaţie, domnul Duru, care a făcut demersuri împotriva noastră". Relaţia domn-dobitoc rămâne în ceaţa logică a discursului. În ceaţă rămâne însă şi apărarea domnului (şi-atât!). Iancu, cel care ameninţă cu audit de la UEFA întregul proces al licenţierii. Aşadar pute