Duminica, romanii vor judeca si vor da note tuturor scandalurilor care au constituit, pe rind, capul de afis al ultimelor zile. Pe 25 noiembrie, romanii isi vor alege reprezentantii in Parlamentul European si isi vor da cu parerea asupra sistemului de vot uninominal care li s-ar potrivi. Pe de o parte, va fi incununarea unor eforturi minimale depuse de partide si de candidatii lor, iar pe de alta parte va fi un nou prilej de a constata ce anume merge prost intr-o zi de alegeri. Peste scrutinul istoric - este primul de acest fel organizat pentru romani - se suprapun urmarile recentelor evenimente care au tensionat relatiile cu italienii. Romanii din Italia, cei de buna credinta, confruntati acum cu neincrederea pe care o citesc in privirile italienilor, vor avea din nou de suportat nepasarea autoritatilor de la Bucuresti pe care au intilnit-o cu jumatate de an in urma, la referendumul din 19 mai. In primavara, cei aproximativ un milion de romani din Italia au fost nevoiti sa faca o alegere in plus: ori sa se inghesuiasca la putinele sectii de votare, practic sa accepte umilinta de a astepta ore in sir la coada, ori sa-si vada de treaba si sa-si ia gindul de la vot. Situatia de atunci este valabila si astazi, pentru ca nu s-a schimbat nimic: pe tot cuprinsul Italiei functioneaza doar zece misiuni si reprezentante diplomatice romanesti. Abia saptamina trecuta ministrul de Externe a anuntat intentia de a deschide inca trei consulate, intentie tardiva pentru euroalegeri si pentru referendum, dar benefica undeva in viitor pentru cei aflati in peninsula. Se stie ca in afara granitelor traiesc aproximativ 3 milioane de romani cu drept de vot, cei mai multi dintre ei - cam un milion - aflindu-se in Italia. Pentru toti acestia nu s-a miscat un deget: in locul lagarelor din desert si a batalioanelor disciplinare, ministrul Cioroianu ar fi putut sa impuna votul prin corespondent