Geoană are o problemă de legitimitate legată de modul în care a obţinut funcţia la congresul precedent, victoria sa fiind mai degrabă rezultatul unei conjuncturi favorabile decât urmarea Geoană are o problemă de legitimitate legată de modul în care a obţinut funcţia la congresul precedent, victoria sa fiind mai degrabă rezultatul unei conjuncturi favorabile decât urmarea firească a unei prestaţii care să fi convins partidul că este persoana potrivită în postul de preşedinte. Noul congres nu va găsi în contul PSD rezultate deosebite sau cel puţin o bază nouă de plecare în cursa pentru cucerirea puterii. Partidul nu a dovedit că ştie ce vrea, că are trasat un drum spre victorie sau că ar avea cel puţin câteva repere de la care să nu se abată. La jumătatea mandatului legislativ, în faţa unui an care ar putea aduce anticipatele, social-democraţii sunt în postura de a da anunţ la mica publicitate: partid cu potenţial, ne-am pierdut programul şi identitatea, aducătorului oferim recompensă. Dacă într-unul dintre principalele capitole ale ofertei unui partid - impozitarea - PSD nu ştie ce poziţie să ia faţă de cota unică, e clar că elaborarea unui program pertinent nu a fost principala preocupare mentală a liderilor social-democraţi în ultimii doi ani. Pe primul loc a stat lupta pentru putere între centrii tradiţionali de influenţă din partid şi împărţirea prăjiturii după încheierea erei Năstase. Dosarul termopane-termopane l-a scăpat pe Mircea Geoană de cel mai periculos adversar al său.

Ion Iliescu recită acelaşi discurs, dând senzaţia că evoluează în ştirile de arhivă ale anilor `90. A mai rămas Sorin Oprescu, un pesedist care face pe durul în discursurile de partid, dar a arătat că n-are sânge în vine să se lanseze în lupta pentru şefia PSD. Obişnuite să-şi facă mendrele numai prin coterii şi jocuri de culise, elitele partidului au ajuns în situaţia de a fi inc