PULSUL MEDICINEI Uneori, progresele inregistrate in teritoriul neurochirurgiei par a fi de domeniul SF. Gandurile de a transplanta celule embrionare in creier nu pot fi asemanate cu montarea de cipuri care sa inlocuiasca zone cerebrale, asa cum se vede prin filmele stiintifico-fantastice!
Asistentul universitar dr. Toma Papacocea, medic primar neurochirurg la Spitalul "Sf. Pantelimon", dar si la Spitalul Colentina, explica unele noutati de mare spectaculozitate inregistrate de neurochirurgia moderna.
Neurochirurgia functionala poate actiona, de exemplu, intr-o boala grava, numita Parkinson. Aceasta boala provoaca atat rigiditati, cat si tremuraturi. In faza de rigiditate, bolnavul sta ca o stana de piatra, nu se poate misca, nu poate vorbi. I se aplica o terapie medicamentoasa, dar adesea se ajunge la efectul advers, din rigiditate bolnavul trece in faza unor numeroase miscari involuntare, acele tremuraturi si miscari haotice, imposibil de tinut in frau. Atunci se pune problema aplicarii neurochirurgiei functionale. In zona din creier producatoare de astfel de miscari necontrolabile, neurochirurgul produce in mod voit mici leziuni, leziuni limitate prin electrocoagulare. Aceasta actiune vizeaza un punct exact, un punct tintit si se produce o leziune punctiforma, care poate ameliora starea bolnavului de Parkinson. Dar se mai pot implanta si niste stimulatoare asemanatoare celor de la inima, care produc electrosocuri intr-un punct fix din creier, de unde pleaca excitatiile necontrolate. Astfel se inlocuieste producerea de leziuni limitate in neurochirurgia functionala descrisa mai sus. Si alte boli grave pot beneficia de aceste metode moderne, care sunt aplicabile si in boala Alzheimer, si in boala numita Coree. Se stie ca neuronul ajuns la maturitate nu se poate inmulti, nu se mai poate divide. El poate doar trai si muri. Ne nastem cu un numar fix de neuro
