Peisaj cosmic: uriaşul Saturn şi sateliţii săi

"Aşadar, de ce nu se plănuieşte revenirea în această lume miniaturală?", se întreabă scriitorul şi cercetătorul spaţial dr. David Whitehouse, în The Independent.

În viitor, ghidarea unei nave spaţiale fără oameni la bord, la o altitudine joasă, deasupra unei luni îngheţate şi singuratice de pe îndepărtatul Saturn, va fi o operaţiune delicată, pentru că va fi pe o orbită fragilă, într-o lume cu cu un nivel scăzut al gravitaţiei, scrie dr. Whitehouse.

Sonda planează deasupra unui tărâm de gheaţă şi piatră, adunând indicii şi luându-şi puncte de referinţă pe măsură ce se apropie de ţintă, sub comanda unui calculator de bord care a primit ultimele ordine de pe Pământ cu zile în urmă. La orizont este puternica Saturn, a doua cea mai mare planetă din sistemul solar, o prezenţă impunătoare, la 30 de grade, dominând spaţiul. Sistemul ei magnific de inele se află la margine, iar din punctul în care se află acum nava, pare o dâră subţire şi pală de lumină. Umbrele uriaşe aruncate asupra emisferei de sud a lui Saturn dezvăluie adevărata întindere a inelelor.

Mimas, un alt satelit al planetei, reprezintă trecerea către faţa corpului ceresc şi nu se află prea departe de ceea ce se vede în depărtare: un astru portocaliu, înconjurat de ceaţă, luna principală a lui Saturn - Titan, care este de 10 ori mai mare decât micuţul satelit de pe care se iau probe şi pe care oamenii de ştiinţă l-au numit Enceladus.

Satelitul care poate găzdui viaţa

Mic, cam de măsura Angliei, pare mai prielnic dezvoltării vieţii decât Marte şi unii speră la misiuni care vor ajunge în această lume îngheţată şi îi vor descoperi secretele.

Camera ataşată sondei înregistrează imagini în timp ce se deplasează către suprafaţă, măsurând texturile în schimbare. Zboară când deasupra unor regiuni fără cratere, plate, cum sunt