Romania se afla pe pilotul automat al incompetentei, injustitiei si agitatiei sterile, care functioneaza nederanjate dincolo de guverne si de presedinti. Alegerile prezidentiale ramin o iluzie a schimbarii. Am putea spune chiar ca nu conteaza cele din noiembrie 2009. Fireste, ne putem intreba pina la epuizare, in stilul microbistilor amatori, daca schimbarea presedintelui duce la o noua majoritate guvernamentala, daca realegerea acestuia inseamna o alta alianta parlamentara. In mod real insa, combinatiile PDL, PSD si PNL, de trei luate cite doua, duc invariabil nu la un pronostic de tip 1, X, 2, ci la zero, zero, zero. O buna parte a electoratului, care ingroasa rindurile absenteismului protestar, s-a prins. In noiembrie ne asteapta lipsa unei alegeri, nu o alegere greu de facut. A vorbi despre „alternativa", „miza" ori „perspectiva" in cazul lui Traian Basescu, Mircea Geoana, Crin Antonescu, fiecare reprezentantii unor partide care s-au perindat la guvernare, e o gluma. Nici unul dintre cei trei candidati importanti (sau patru, daca il adaugam pe Sorin Oprescu) nu este o alternativa la Romania „actuala". Toti au crescut, s-au implinit in structuri, alaturi de oamenii care au mentinut statul roman intr-o stare de prizonierat politic. Diviziile de trepadusi si sforari din spatele lor, infrastructura umana disponibila s-a amestecat si clonat in 20 de ani. Limbajul, neseriozitatea, minciuna, vulgaritatea, ticalosia ii fac de nedeosebit. Care-i a lui Basescu? Al lui Geoana sau Antonescu? Metehnele sint egal distribuite. Imprumutati, transferati, racolati de la o gasca la alta, vinatori obscuri de functii, afaceri si putere, ii regasim impartiti egal, in echipe umflate sau subtiate de context. Ne place ori ba, ei nu sint altceva decit imaginea in oglinda a societatii. Din pacate, clasa politica nu a ramas la sol, in timp ce electoratul roman a decolat, cum optimist se exp