Saptamana asta urmeaza sa se decida soarta Agentiei Nationale de Integritate (ANI), acea institutie ce va controla declaratiile de avere, la votul din parlament. N-am cuvinte sa spun cat de importanta este aceasta chestiune, inclusa pe "to do list" de Comisia UE, si de natura sa amane integrarea daca ne prostim in continuare ca pana acum.
Europa are in momentul asta chef de romani si de bulgari ca de mere acre, din cate se vede. Abia asteapta un pretext Comisia ca sa ne dea un raport de tara ambiguu, dupa care crestin-democratii germani sa ne amane tratatul de aderare.
Iar Chirac, de dragul caruia am pus la cale marea conferinta a francofoniei ce va calamita Bucurestiul la sfarsitul lui septembrie, special ca sa-i cumparam bunavointa si sa vina cu tratatul semnat, ne-a tras clapa si vine doar sa tina discursuri, fara tratat aprobat de parlament (adica cea mai rea combinatie, daca ma intrebati pe mine).
Sa nu fim naivi: cam toti din clasa politica, indiferent de partid, urasc subiectul controlului averilor. Doar societatea civila (din convingere), presa (din interes firesc) si Comisia UE (cam fara entuziasm, doar fiindca a apucat sa-l puna pe lista, dar ea insasi nefiind foarte transparenta) imping subiectul.
Daca n-ar fi spaima de votanti, politicienii ar lasa de maine totul balta. Deja ura colegilor de coalitie fata de Monica Macovei este mare, din cauza ca i-a pacalit anul trecut facandu-i sa accepte noile declaratii de avere.
Ei au crezut ca vor fi apa de ploaie, ca alte masuri de la noi care raman pe hartie, le-au bagatelizat prin presa, dar au ramas socati cand au constatat ca acestea au dinti si musca, deoarece sunt un instrument bine gandit.
Deja, ca politician roman, nu mai ai siguranta de altadata. Declaratiile de avere au daramat vreo doua personaje grele de tot, iar DNA salta prefecti