Lumina şi întunericul, adevărul şi minciuna, adulaţia şi ura, religia şi fanatismul, Raiul şi Iadul, toate, deopotrivă, domnesc peste Pământul Sfânt al musulmanilor, evreilor şi creştinilor, un tărâm al controverselor care fierbe de zeci de ani şi pentru care soluţia stă într-un miracol. Această palmă de pământ din sud-vestul Asiei, mare cât vreo trei judeţe din România, întinsă între Marea Mediterană şi Râul Iordan, îi adăposteşte pe evrei şi pe palestinieni, două naţii vechi de milenii, extrem de diferite, dar paradoxal de asemănătoare, pentru care, în această uriaşă dilemă, există o singură certitudine: că nu au cum să trăiască aici, împreună, în pace.
Istoria
În ciuda interpretărilor diferite, fapt este că, în 1947, sub egida pe-atunci nou formatei Organizaţii a Naţiunilor Unite, s-a făcut Planul de Împărţire a Palestinei, care până atunci se afla sub Mandatul Britanic, urmare a primului război mondial.
După negocieri, Planul prevedea ca statul evreu să primească circa 56% din teritoriu. Pe motiv că, demografic, evreii reprezentau doar o treime din populaţia totală care locuia în teritoriul supus divizării, palestinienii au respins propunerea ONU. În 14 mai 1948, ziua în care, conform înţelegerii cu ONU, britanicii s-au retras din Palestina, în vidul de putere creat, evreii au declarat înfiinţarea statului Israel. A doua zi, toate statele arabe din vecinătate, cărora li s-au alăturat şi forţe irakiene, s-au aliat şi au declarat război Israelului.
În urma războiului, care s-a încheiat oficial în 1949, statul Israel a ajuns să ocupe 78% din teritoriul pe care ONU îl împărţise un an mai devreme. Pământul rămas a fost împărţit în trei zone: Cisiordania, Ierusalimul de Est şi Gaza, teritorii care au revenit Iordaniei şi Egiptului.
Au urmat aproape 20 de ani în care, sprijiniţi de regimurile de la Aman şi C