Marea problemă a „naţionalei orange“ e că are prea mulţi jucători ofensivi de mare valoare şi că unii vor trebui să se mulţumească să fie doar rezerve.

Selecţionerul Olandei, Bert van Marwijk, are dileme diferite de ale altor tehnicieni de la Euro. Criticat de mulţi (Cruyff printre cei mai virulenţi) pentru că nu foloseşte aşezarea tradiţională a „naţionalei orange", 4-3-3, Van Marwijk consideră că are nevoie de doi mijlocaşi defensivi care să asigure spatele „careului" ofensiv. De Jong şi Van Bommel par favoriţi pentru aceste poziţii, însă problemele încep să apară pentru oamenii din faţa lor.

Antrenorul Olandei are la dispoziţie în primul „11" patru poziţii pentru jucători de atac, dar pentru ele trebuie să aleagă din cinci fotbalişti de supervaloare, care ar fi titulari, probabil, în 90% din naţionalele de la Euro.

Sneijder, Van der Vaart, Robben, Van Persie şi Huntelaar se înghesuie să-şi găsească un loc în sistemul 4-2-3-1 folosit de Olanda în ultimii patru ani. Asta ca să nu-i mai socotim şi pe Kuyt sau Afellay, resemnaţi deja cu statutul de rezerve.

Huntelaar, golgheterul-rezervă

În special postul de vârf împins îi creează nopţi albe lui Van Marwijk. Aici, Olanda dispune de golgheterii din Anglia (Van Persie - 30 de goluri pentru Arsenal) şi din Germania (Huntelaar - 29 de goluri pentru Schalke).

Tehnicianul a încercat în amicalul cu Bulgaria (1-2) o formulă experimentală, care să-i cuprindă pe ambii, dar n-a reuşit decât să-l nemulţumească pe Van Persie, deranjat de faptul că a fost trecut în banda dreaptă a atacului.

Aşa că, cel mai probabil, marele perdant va fi iarăşi Huntelaar, deşi vârful de 28 de ani a fost şi golgheterul preliminariilor, cu 12 reuşite. De altfel, atacantul lui Schalke s-a cam obişnuit cu această postură. Din cele 52 de partide la naţională, doar 31 au fost ca t