Anghel Iordănescu este selecţionerul cu care naţionala a reuşitsă obţină rezultatele cele mai dragi românilor. Cu el pe bancă, nuse punea problema calificărilor la turnee finale, iar meciuriledecisive se jucau cu adversari din altă grupă valorică. Bosnia era,mai degrabă, de bifat.
De atunci au trecut însă ani şi s-au schimbat generaţii. Tricoloriiîşi caută gloria şi identitatea, iar "Generalul" priveşte de pemargine ce se întâmplă. Se lasă cu greu convins să vorbească desprece e acum, dar, atunci când o face, nu evită să spună lucrurilor penume. "Să jucăm. Trebuie să jucăm!". Repetă obsesiv asta. Nu facereferire directă la stilul foarte organizat al lui Răzvan Lucescu,dar mesajul subliminal este că, pentru a redeveni ce am fost, avemnevoie să trecem la următorul nivel din punctul de vedere alexprimării.
Naţionala condusă de dumneavoastră a învins la prima şisingura deplasare în Bosnia...
Cred că nu are rost să insistăm prea mult pe tema a ceea ce a fostatunci. A trecut. A fost o victorie care m-a bucurat foarte mult,cu o echipă care suferise o serie de modificări, dar prefer să negândim la ce urmează. Un singur lucru aş vrea să menţionezreferitor la acel meci. Le-am spus băieţilor să jucăm de laînceput. Să-i luăm tare şi să nu îi lăsăm pe ei să impună ritmul.(n.r. - în minutul 10 era 2-0).
Vă întrebam despre meciul de atunci şi prin prisma specificului pecare fotbaliştii din spaţiul ex-iugoslav îl au.
Este adevărat că ei sunt mai luptători şi că, teoretic, practică unfotbal bazat pe angajament. Noi, în schimb, suntem mai fotbalişti.Eu unul am convingerea că România poate să învingă. Condiţia esteînsă aceea de a juca. Şi, când spun asta, mă refer la faptul că înfoarte multe meciuri în ultimul timp am văzut o echipă tricolorăcare a preferat să închidă jocul, mai degrabă.
"Trebuiesă avem iniţiativă şi să acţionă
