Introducerea unei cote reduse de TVA la pâine ar fi putut să fie prilej pentru legiuitor de a extinde sfera de aplicare şi la alte produse sau servicii permise de Directiva europeană, astfel încât impactul social să fie mult mai vizibil
După îndelungate discuţii mediatice activate la începutul primăverii, cota redusă de 9% la pâine şi alte produse de panificaţie, precum şi la materia primă aferentă a intrat în vigoare de la 1 septembrie.
Este adevărat că reducerea TVA la pâine pe tot lanţul de producţie va avea un anumit impact social pozitiv, câtă vreme se va traduce în scăderi de preţuri pentru cumpărătorii finali. Fiind totuşi vorba de o modificare de nişă, cu o sferă destul de restrânsă de aplicare, şi anume asupra unor bunuri comune şi pentru care cererea este inelastică, amploarea efectelor reale în economie va fi probabil mai redusă decât amploarea dezbaterilor pe această temă.
Una caldă, două reci
Deşi Guvernul estimează un efort bugetar de 350 mil. lei pe an (conform notei de fundamentare a proiectului legislativ), măsura vine la pachet cu reintroducerea de accize pentru produse de lux precum iahturi, blănuri sau bijuterii. Pe modelul Robin Hood, impactul asupra veniturilor şi cheltuielilor bugetare ar fi astfel compensat.
În fapt, efectul real scontat este fiscalizarea sectorului de panificaţie şi, prin urmare, creşterea încasărilor bugetare dintr-un sector în care procentele vehiculate de evaziune fiscală sunt de peste 50%.
Important e că aducerea sectorului de panificaţie într-o zonă a fiscalizării va avantaja şi IMM-urile corecte, care se luptau cu preţurile practicate pe piaţa neagră. De asemenea, nu este vorba strict de comercianţii en-detail, ci şi în amonte e de aşteptat un efect de angrenare şi creare a unui mediu concurenţial care să salveze pe orizontală alte societăţi care p