Să auzi şi să nu crezi: la doisprezece ani de la căderea lui Ceauşescu, metehnele prim-secretarilor (mă rog, prefecţilor) au rămas identice: deşi în alte domenii societatea românească a atins perfecţiunea (în materie de cinism, lăcomie, nesimţire, mahalagism), subordonaţii direcţi ai d-lui Năstase se cred tot pe vremea împuşcatului. Şi, prin urmare, mint de îngheaţă apele. Umflă cifrele de parc-ar avea vreo importanţă dacă agricultura merge bine sau nu, dacă ogoarele sunt însămânţate sau dacă-au rămas de izbelişte. Numai că reflexul domnilor care-au sărit din Daciile negre direct în jeep-urile aduse, la prima oră, din saloanele internaţionale e mai puternic chiar decât instinctul de conservare.

Dacă însuşi premierul a ajuns să-i averizeze pe trimişii săi în teritoriu s-o lase mai moale cu minciunile, înseamnă că situaţia e albastră rău de tot! Până acum, dezinformările şi exagerările erau apanajul opoziţiei - cel puţin în varianta clasică a politicianismului dâmboviţean. Cum, de un an încoace, nu mai avem opoziţie, asistăm la un straniu transfer de personalitate: puterea iliesciană e, simultan, şi la putere şi în opoziţie, ba mai mult, e şi în prezent şi în trecut! Aceiaşi băieţi buni din vremea lui Pingelică, doar cu cefele simţitor mai groase şi cu obrazurile înecate în osânză, joacă acelaşi teatru al cinismului şi imposturii.

Ieşirea din pepeni a d-lui Năstase e doar una din răzbunările economiei planificate şi ale centralismului autoritarist: dacă pământurile ar fi fost date cu adevărat ţăranilor, dacă "talpa ţării" ar fi fost încurajată să iasă din acest Ev Mediu prelungit, astăzi "teleconferinţele" primului ministru ar fi avut cu totul alte subiecte decât numărul praşilelor şi desimea bobului de grâu plantat în brazdă. Aşa, circuitele telefonice se înroşesc de "tarlaconferinţele" în care oameni ce au habar de agricultură cam cât are M