Numele de familie Gobelin a ajuns de multă vreme substantiv comun. Nu numai în Franţa, ci şi la noi. La modul larg, desemnează (potrivit DEX) o "tapiserie, broderie sau ţesătură artistică făcută din fire colorate, reprezentând o imagine plastică". Deschisă până pe 26 februarie la Muzeul naţional de Artă Contemporană, expoziţia "Reînnoirea tapiseriei contemporane din 1950 şi până zilele noastre" aduce pe simezele din România o suită de 35 de splendide tapiserii care chiar sunt făcute la manufacturile naţionale franceze Gobelins, Beauvais şi savonnerie şi, în plus, sunt realizate după operele unor artişti de primă mână. "Goblenurile" prezente la MNAC sunt semnate de Picasso, Matisse, Le Corbusier, Schlosser, Erro, Miro, Matta, Calder, Delaunay, Magnelli, Bloch, Gleb, Mathieu, Poliakoff, Messagier, Frydman, Oppenheim, Arroyo, Vasarely, Agam, Dewasne, Buraglio, Prassinos, Cognée, Pénalba, Favier, Isobé, Chillida, Gilioli, Alechinsky, Hajdu, Portzamparc, Zao Wou Ki, Ségui. Cum se poate vedea, un racursi prin istoria artei secolului XX, care restituie publicului românesc adevărata semnificaţie şi deplina nobleţe artistică a termenului "gobelin".

Să coborâm puţin pe firul (de tapiserie) al istoriei. Prima menţiune a numelui Gobelin apare în 1443, când Jehan Gobelin (originar din Reims) închiriază o casă pe strada pariziană Mouffetard. Patru ani mai târziu, deschide un atelier de vopsitorie, care, treptat îşi câştigă o faimă fără egal. Timp de un secol şi jumătate urmaşii lui jupân Jehan perfecţionează în asemenea măsură industria vopsitului lânii, încât ajung să-şi eclipseze complet concurenţa. Râul (Bièvre) şi cartierul în care-şi stabiliseră manufactura ajung să ia, în secolul al XVI-lea, numele Gobelins. Într-unul din localurile Gobelins, Henric al IV-lea îi instalează, la 1601, pe tapiserii flamanzi Marc de Comans şi François de la Planche, dorind să introducă