Cupa Mondiala de fotbal din Coreea de Sud si Japonia nu a placut la toata lumea, mai mult chiar, unii dintre antrenorii lumii, inclusiv al nostru Loti Biloni spunand despre ea ca a fost o deziluzie si ca ei, ca tehnicieni de fotbal, nu prea au avut ce invata lucruri noi. Adevarul este undeva la mijloc, mai ales ca unele puteri fotbalistice, precum Franta, Italia, Portugalia, Spania, Uruguay, Argentina etc., au parasit competitia cu coada intre picioare, multa lume dand insa vina pe arbitrajele tendentioase si favorabile sud-coreenilor si japonezilor. Dupa o finala mica inedita, in care turcii i-au invins pe sud-coreeni la ei acasa si le-au scos fotbalul din cap, a urmat insa marea finala de la Yokohama, intre Brazilia si Germania, cele mai galonate nationale din istoria Cupei Mondiale. Cele doua mari puteri din fotbalul mondial au oferit o disputa tehnicizata, dar uneori plina de rafinament, acolo unde brazilienii au avut darul de a face spectacol intre cele doua careuri. Bine spunea cineva: "Daca englezii au inventat fotbalul, brazilienii l-au adus la rang de arta", si acest lucru s-a vazut si pe stadionul din Yokohama, cu Ronaldo, Rivaldo, Ronaldinho si Roberto Carlos in plin plan.
La fel ca Pele in 1958, atunci cand Brazilia invingea Suedia cu 5-2 si castiga prima ei Cupa Mondiala, Ronaldo a fost omul finalei din 2002, in partida in care jucatorii "cariocas" obtineau cel de-al cincilea trofeu mondial, record absolut la aceasta ora.
La 25 ani, Ronaldo l-a invins de doua ori pe marele Oliver Kahn si Brazilia a infrant Germania si a daramat inca o data "zidul berlinez" din apararea nemtilor. Cu opt goluri la activ, Ronaldo a devenit golgeterul competitiei si a plans in hohote in bratele unui coechipier, imediat dupa ce a fost inlocuit cu "mingicarul" Denilson. Ranit grav la genunchi in urma cu doi ani, dar incurajat tot timpul de marele Pele, iata