"Denuntator" are conotatii negative in romana. Este una din racilele trecutului comunist, in care statul era dusmanul comun al tuturor cetatenilor simpli, adica al celor ce nu erau nici nomenclaturisti, nici securisti, nici militieni. Sa denunti, adica sa colaborezi cu autoritatile, era un lucru rau. Dupa revolutie grupurile politice s-au transformat in grupuri mafiote si au continuat sa tina statul prizonier. Legea tacerii este proprie mafiotilor, asa ca denuntatorul s-a vazut inca o data marginalizat. Trist este ca a fost marginalizat nu doar de cei interesati, ci si de societate, pentru ca e vazut ca un fel de prost cel ce nu profita la randu-i, ci se aseaza impotriva curentului in numele unor principii (isi sapa groapa, dupa cum scrie cu umor Dan C. Mihailescu in Dilema Veche). Iata insa ca mai multe cazuri recente vin sa ne arate un nou rol, pozitiv, al denuntatorului:
la Cluj, un om de afaceri refuza sa mai plateasca birul catre primarul Apostu si il denunta la DNA. Procurorii deschid o investigatie si aflam despre existenta unui sistem halucinant in care toata lumea, de la cultivatorii de pepeni din Dabuleni pana la marile corporatii internationale, contribuie la bunastarea primarului pentru a primi diverse autorizatii care sa le permita sa faca o afacere legala - asta e revoltator, ca nu vorbim de comercianti de lucruri ilegale, ci de oameni care vor sa-si faca treaba legal si sa si plateasca taxe la stat, dar pentru asta trebuie sa plateasca si taxa de protectia primarului mafiot. Denuntatorul este exceptia, dar a fost ascultat.la Brasov, un grup de angajati ai AJOFM s-au saturat sa plateasca o cota din salariu catre seful de la Bucuresti al institutiei, Silviu Bian, pentru ca acesta sa nu blocheze finantarea proiectului din care oamenii isi iau salariul. Din nou, nu vorbim de sporuri sau venituri ilegale, ci de salariul cuvenit pentru munca lor, asa cu
