Mâncarea gătită în casă este cea mai sigură pentru sănătate pentru că ştii exact ce ingrediente conţine.
Te trezeşti dimineaţa, bei cafeaua pe stomacul gol şi pleci în grabă la serviciu. Cumperi rapid un sandviş de la metrou, îl înghiţi pe nerăsuflate şi până seara te mai mulţumeşti cu o cafea. Cina e un meniu uriaş, plin de grăsimi şi maioneze. Poate că nu ştiai, dar rişti să te îmbolnăveşti de diabet.
Sunt seri în care ajunge acasă şi după ora 21.00, dar, pentru Raluca, bucătăreala este o formă de relaxare. De cele mai multe ori, ea şi soţul ei preferă să mănânce acasă. La serviciu mănâncă tot din ce-şi găteşte, iar uneori le aduce şi colegilor să guste. La firmele de catering apelează foarte rar, piureul din fulgi de cartofi sau şniţelele din semipreparate fiind sub standardele ei.
Pentru Raluca, gătitul este o pasiune apărută şi dezvoltată încă din copilărie. A crescut într-o familie numeroasă, în care copiii se adunau zgomotoşi şi bucuroşi la masa preparată de părinţi, bunici şi mătuşi. „Am avut primele experienţe în şcoala generală, iar în liceu deja găteam eu pentru familia mea. Apoi am început să citesc, să descopăr noi reţete, noi feluri de mâncare. Am mers mai departe, am căutat istoria şi poveştile din spatele diferitelor bucătării ale lumii şi am descoperit o lume fascinantă. Gusturile mi s‑au diversificat şi rafinat când am început să călătoresc în străinătate, în facultate", spune tânăra de 33 de ani. Raluca nu crede că lipsa timpului este un motiv pentru care oamenii nu gătesc, ci mai degrabă o scuză. „Trebuie să ştii să te organizezi. O salată puţin mai elaborată nu-ţi ia mai mult de 10-15 minute, iar un fel principal lejer se poate prepara în jumătate de oră", explică ea.
„N-am timp să gătesc ca mama"
Alina, o tânără de 27 de ani, are un regim de viaţă total diferit. Nu ratează niciodată micul-dejun, dar la serviciu mănâ
