Relatia dintre cauza si efect nu e univoca. Se poate interveni asupra efectului, spre a se ameliora cauza.
Coelho e un exemplu de scriitor foarte bun, cum sunt atatia altii, promovat insa ca mare scriitor, ca autor de insemnatate universala de sistemul publicitar al lumii in care traieste si scrie. Calitatea sistemului e si cauza in calitatea operei. Nu in sensul ca in tari fara sistem n-ar exista mari romancieri, ci in sensul ca autorul Coelho se resimte pozitiv in creatie de la sistem. Sistemul e o componenta si totodata o cauza a efectului artistic.
Lucrul acesta mi l-a explicat foarte convingator un celebru negustor de arta american, cand l-am intrebat care e modalitatea cea mai sigura si rapida de a-i impune pe plan international pe artistii romani de marca ai momentului. "Sa pui mana pe piata noastra", a raspuns el, intr-un fel care atunci mi s-a parut cinic, dar pe care ulterior l-am inteles. Negustorul voia sa spuna ca n-ai cum sa stii cat de bun e un artist, in absenta unui sistem care face posibila sistematizarea excelentelor. Valoarea se impune printr-un complex mecanism social de valorizare. Pietele se lupta intre ele, nu artistii.
Daca asteptam sa ne construiasca strainii piata artelor, o vor face in principal spre a-i valoriza si aici pe artistii lor. E o prostie sa credem ca artistii nostri vor dobandi o notorietate europeana si mondiala prin intermediul unui sistem plombat in Romania de strainii cu un dezvoltat simt al valorii. Portia de glorie si castig, pe care ne-o vor stabili, va fi in functie de modul in care-si vor putea impune la noi valorile sistematizate de piata lor artistica.
Ai piata, ai valori recunoscute. Formula "artist cu o valoare unanim recunoscuta", folosita in exces, cand vine vorba de Grigorescu, e paguboasa, intrucat recunoasterea valorii in plan national fie si in chip unanim e una si e in relatie directa
