In colecţia Academiei, am dat peste o fotografie alb-negru cu vagi reflexe argintii; datarea ei nu pune probleme, tehnica fiind caracteristică primului deceniu al veacului trecut. Pe verso, cineva scrisese cu litere mari şi inclinate spre stânga „Crucea lui Şerban Vodă Cantacuzino de la Cotroceni".
Căutând informaţii despre acest monument, l-am găsit menţionat in impunătorul volum „Inscripţiile medievale ale României. Oraşul Bucureşti. Volumul I, 1395-1800", apărut in 1965, ca urmare a eforturilor depuse de cărturarii Alexandru Elian, Constantin Bălan, Haralambie Chircă şi Olimpia Diaconescu. Acolo există următoarea traducere:"Această cruce rădicatu-se intru numele Sfentei Troiţe şi a Sfântului Necolai, ţara aceasta dominând-o domnu grec Radu Leon, care făcu atâtea răutăţi şi curvie".
Textul, deşi avea greutate pentru contemporani, astăzi nu mai spune nimic. Din fericire, am intilnit numeroase referiri la imprejurările care au precedat ridicarea crucii in cronica Anonimului Românesc. Pe scurt, este vorba despre un conflict intre boierii locali şi grecii din anturajul lui Leon Vodă, capul răutăţilor fiind Stroe Leurdeanu. După ce grecii l-au otrăvit pe Drăghici Cantacuzino la Constantinopol, acesta fiind inmormântat la Mânăstirea Comana, Vodă, la insistenţele lor, a pus noi biruri şi le-a mărit pe cele vechi. Viaţa a devenit insuportabilă şi boierii autohtoni s-au adunat la sfat in codrul de pe Dealul Cotroceni, unde au hotărât să trimită solie la Sultan cu o jalbă in care erau descrise amănunţit toate ticăloşiile grecilor din preajma lui Leon Vodă.. „Atunci inţelegând impăraţii, poruncit-au cu mare mânie de au scos pe toţi grecii din ţară cu mare ruşine şi au mazilit pe Radu Leon Vodă".
In amintirea acestei reuşite, Şerban Cantacuzino, fratele lui Drăghici şi capul insurgenţilor, a ridicat crucea din fotografie şi mai târziu Mânăstirea Cotr
