La prima strigare, tataia Stefan Butnaru, din Golaiesti, este pregatit sa plece oricind din nou la razboi. Intr-o valiza soldateasca din lemn, tinuta sub pat, batrinul are intotdeauna la indemina trei piini, un borcan cu zahar, o sticla cu visinata si actele. Cel mai virstnic iesean nu poate uita ca piinea si zaharul l-au salvat de foamete in cel de-al doilea razboi mondial. La cei 103 ani ai sai, tataia Stefan este o inepuizabila sursa de povesti adunate intr-un veac de viata. Le deapana oricui are rabdare sa-l asculte. Este mindru ca a dat viata la 10 copii, dintre care ii mai traiesc sapte, are 23 de nepoti, 20 de stranepoti si o stra-stranepoata de 2 ani si jumatate. "Stiu ca sint cel mai batrin, ca asa a vrut Dumnezeu si o sa traiesc in continuare cit va vrea El", spune batrinul, care se plinge doar ca l-a lasat vederea ca, in rest, nu-l doare nimic si e bucuros ca inca mai merge pe picioarele lui. Casa in care locuieste acum tataia Stefan este chiar la intrarea in comuna Golaiesti. Batrinul s-a mutat din casa lui in urma cu mai bine de 10 ani la una dintre fiicele lui, dupa ce i-a murit sotia. A trecut doar podul din localitate cu o bruma de haine si o valiza soldateasca din lemn in care-si pastreaza actele ingalbenite de vreme si o colectie de bani de hirtie din '43 sau '47, cu chipurile regilor romani. "Am ramas cu ei dupa ce s-au schimbat banii. Aveam multi bani pe atunci", se mindreste el aratind si niste monede aproape ruginite. In valiza mai are intotdeauna trei piini, un borcan cu zahar si o sticla cu visinata, productie proprie. "Se mai scoala noaptea, sau cind are chef, si maninca piine cu zahar si bea un paharel de tarie. A ramas cu obiceiul asta din razboi", spune Maria Budescu, unul dintre cei 7 copii care inca ii mai traiesc. Batrinul completeaza povestea adaugind ca in cel de-al doilea razboi mondial a fost plecat ca soldat pina la Nistru. "Cind n