Te trezeşti într-o dimineaţă şi te întrebi unde te afli. Eşti într-o cameră aparent necunoscută, şi lîngă tine, un străin. Încerci să-ţi pui ordine în gînduri, dar nimic nu pare să aibă vreun sens – şi ce e mai grav, nici măcar nu îţi aduci aminte cine eşti. Să fie doar efectul alcoolului, consumat în exces la o petrecere? Dar ce faci cînd îţi dai seama că nici măcar nu mai ai douăzeci de ani, aşa cum credeai, iar pielea destul de zbîrcită îţi arată că ai trecut binişor peste patruzeci? O astfel de situaţie imaginează S.J. Watson pentru Christine Lucas, personajul principal din cartea sa de debut, Before I go to sleep (apărută la noi cu titlul Înainte să adorm, la Editura Trei, într-o excelentă traducere a lui Laurenţiu Dulman). Rezultat al cursului de „writing a novel“ al Faber Academy pe care S.J. Watson, fost orelist, l-a urmat în 2008,Înainte să adorm a ajuns imediat bestseller şi, la doar cîteva luni de la apariţie, a atras atenţia Hollywoodului, urmînd ca Ridley Scott să realizeze o adaptare cinematografică. Deloc surprinzător acest fapt, avînd în vedere interesul crescînd al cinematografiei (americane) din ultimii ani pentru teme precum memoria şi uitarea, însă transferate la nivel micro, nu văzute pe plan istoric (filme deja celebre, precum Eternal Sunshine of the Spotless Mind, Memento sauThe Machinist, pun accentul pe importanţa memoriei în construirea identităţii şi pe ravagiile pe care le poate produce imposibilitatea accesului la propriile amintiri).

Dacă amintirile sînt cele care dau măsura identităţii, atunci cînd rămînem fără amintiri, rămînem şi fără identitate? Răspunsul pe care îl propune S.J. Watson este că, fără amintiri, sîntem atît de vulnerabili, încît ne putem transforma în ceea ce îşi doresc cei din jurul nostru să fim, iar adevărul, dreptatea, iubirea, durerea devin mai relative decît oricînd. Fără amintiri, aşa cum este