Sute de persoane beau, zilnic, apă de la cişmelele din oraş, deşi conţinutul de amoniac depăşeşte de 20 de ori limita maximă admisă. Reprezentanţii primăriei, care ar trebui să monteze panouri unde să se precizeze că apa este dăunătoare sănătăţii, ridică din umeri arâtând că oricum oamenilor nu le pasă.
Câte zece oameni, burduşiţi cu bidoane din plastic stau la coadă, la câte o cişmea aşteptând să le vină rândul la apă. Este o imagine care a devenit emblematică pentru Zalău. Obişnuiţi să care apa de la cişmele de pe vremea comunismului, când la robinete curgea doar la program, zălăuanii înghit, fără să ştie, cu fiecare pahar, şi o cantitate însemnată de amoniac. La absolut toate izvoarele şi cişmelele din oraş, apa care ţâşneşte din pământ are o încărcătură din această substanţă mai mare chiar şi de aproape 20 de ori faţă de limita maximă admisă. Cantităţi de amoniac cuprinse între 2,08 şi 9,35 de miligrame pe litru, au fost găsite la analizele făcute în luna mai de specialiştii Direcţiei de Sănătate Publică Sălaj, în condiţiile în care Legea 458/2002 privind calitatea apei potabile prevede că în apa potabilă nu trebuie să fie mai mult de 0,5 miligrame de amoniac la fiecare litru de apă.
Potrivit purtătorului de cuvânt al instituţiei, Mihai Cheşeli, a fost testată apa din nouă izvoare din oraş şi din trei situate în imediata apropiere şi folosite de zălăuani ca sursă de apă potabilă. Este vorba, în Zalău, despre izvorul situat pe strada Corneliu Coposu (fostă Republicii, la intersecţia cu Kossuth), fântâna arteziană de pe strada 22 Decembrie 1989 (Crasnei, Tip – Top), cel de la Oborul de vite (tot pe strada Crasnei), arteziana de pe strada Dobrogeanu Gherea, cea de la Cireşica (strada Crasnei), izvorul din Piaţa Iuliu Maniu („fântâna cu îngeraşi”), cea situată pe platoul din faţa Prefecturii, arteziana Astralis şi cea de pe Sărmaş. În afara Zalău, au