Timp de o săptămână, de vinerea trecută până să plece la Bruxelles, la prietenul Rompuy, dl. Băsescu Traian a dispărut din peisaj. Au fost zile de mare tensiune, de durere şi încordare la nivel naţional declanşate de drama turiştilor români în Muntenegru. Instituţia prezidenţială s-a scufundat într-o discreţie care nu este proprie băgăciosului de la Cotroceni. Un succint mesaj de condoleanţe adresat victimelor, la 24 de ore de la accident a bifat solidaritatea din birou cu suferinţa. Ca să arate că este total rupt de realitatea dramatică, Băsescu Traian a transmis un mesaj de Ziua Drapelului care se încheia cu un triumfător “La mulţi ani” când toate drapelele tricolore se aflau coborâte în bernă.
Între preşedinte şi popor este săpată o prăpastie adâncă şi largă de dimensiunea celor 7,5 milioane de voturi care i-au semnat suspendarea. Dar nu poate să-l scuze cu nimic că, pe lângă limba perfectă de lemn a mesajului, acesta să nu cuprindă nici o referire la ziua de doliu naţional.
Dovezi mai clare de autism politic, de desprindere de la realitatea şi trăirile unei ţări, nici că putea Băsescu Traian să dea milioanelor de compatrioţi. Retragerea “ambasadei” dlui Băsescu Traian din România este deja un fapt care a apărut cu pregnanţă în aceste zile.
Programul afişat în săptămâna de ruptură cu ţara pare să fi fost făcut să-i dea senzaţia că este încă preşedinte în funcţiune. Întâlniri protocolare cu un os regal din Marea Britanie, un dejun cu ambasadorul Irlandei la un restaurant de lux şi o decorare a ambasadorului Africii de Sud – fără referire concretă la starea lui Nelson Mandela (semn suplimentar pentru diagnosticul de autism) au fost trecute în agenda Cotrocenilor.
De ce s-a retras dl. Băsescu Traian din vâltoarea unor evenimente dramatice?
În primul rând el a rămas la Cotroceni (sau la ce reşedinţă s-ar fi aflat) pentr