Acţiunea de forţă a DNA pe la Vămi şi transferarea celor prinşi cu mita-n sac, cu elicoptere, autobuze şi trenuri spre sediul central, pentru a fi audiaţi, reprezintă unul dintre marile spectacole mediatice ale campaniei anticorupţie. Ea se vrea, totodată, un răspuns la suspiciunile exprimate de unii parteneri din Uniune, nedispuşi să dea veghea la frontiera exterioară pe mâinile unei instituţii în care corupţia este cronică. Din păcate, este un răspuns care confirmă aceste temeri, fără să le înlăture.

Fiecare zi ce a urmat evenimentelor de la Siret ridică o parte din vălul care acoperea acţiunile ilegale ale reprezentanţilor acestei instituţii şi, pe bună dreptate, observatorii se întreabă până unde va merge zelul anchetatorilor. Descoperim şi noi că contrabanda şi mita nu constituie o practică măruntă, de câteva zeci sau sute de euro pe zi şi că încasările se împart după un algoritm precis, cu cei care supervizează această activitate. Cât de sus ajunge mita? Deocamdată aflăm că până la şeful Autorităţii, cel care, pentru a numi o persoană în funcţia de şef de punct vamal, a primit vreo 400.000 euro. De unde provin aceşti bani? În nici un caz de la micul trafic al celor care trec câteva zeci sau sute de cartuşe cu bicicleta sau cu maşina.

Arestările de vameşi constituie un spectacol ieftin pentru fraieri. Contrabanda adevărată de ţigări se face cu TIR-ul, cu conteinerul sau cu vagonul. De un an de zile marile companii de tutun încearcă să convingă autorităţile că statul pierde peste un miliard de euro anual numai din contrabandă şi evaziunea fiscală cu ţigarete, cea care pe ei îi afectează în primul rând, contrabandiştii neplătind nici una din taxele care cresc preţul ţigărilor legale. Şi tot de un an, instituţiile statului se fac că mai confiscă câte un transport, de ochii lumii.

Contrabanda de ţigări este una dintre ramurile importante ale contra