Cu putin efort intelectual si empatie pe masura nostalgiei nemtilor dupa marca germana vom putea lesne intelege ca dificultatile majore ale monedei unice europene, ale euro, n-au cum sa nu aiba legatura cumva si cu lipsa de respect pentru fiecare banut muncit in parte! ...leul nu-l merita. Este o adaptare a unei vechi zicale germane: Wer den Pfennig nicht ehrt, ist den Taler nicht wert. Desigur, taler-ul e de mult istorie, iar pfennig-ul german asijderea, chiar daca doar de un deceniu. Dar intelepciunea de sorginte protestanta, as indrazni sa speculez weberian, este respectata in continuare de nemti, oarecum indiferent de confesiune. Okay, subunitatea monetara de baza actuala, recte centul, are valoare dubla fata de raposatul pfennig, dar avind in vedere cit cistiga in medie nemtii - nu cred ca gresesc mult estimind ca-i vorba de vreo 1500 de euro net pe luna, am putea presupune ca un cent acolo e o nimica toata, nu? Mda, asa gindim noi, cei de prin Balcani (sa zicem), dar in Germania nu exista casierita sau casier care sa nu-ti numere restul pina la ultimul centut pe tejghea, asa cum n-am vazut client care sa renunte fie si la un singur cent! Si daca totusi o face, aproape sigur nu e neamt-neamt... Evident, toata introducerea n-a avut drept scop decit fezandarea atentiei pentru situatiunea de pe la noi. Ia ginditi-va si incercati sa va amintiti cind ati primit ultima data rest pina la ultimul banut? Sa zicem: 1 leu si 67 de bani? Adica o bancnota de 1 leu, o moneda de 50 de bani, una de 10, una de 5 si doua de 1 ban?! Va las sa va ginditi, sa va amintiti... De la denominarea leului in 2005, cind 10.000 de lei au devenit 1 leu, avem si noi un fel de pfennig, anume moneda de 1 ban. Care ban, saracutul, are un pic mai putin de 25% din valoarea centului, dar are, totusi, valoarea lui, nu? Sau mai degraba nu, avind in vedere ca nimeni nu ti-l mai da ca rest, la fel cum n