Una dintre cele mai recente expresii colocviale, frecvente în limbajul tinerilor, este de cartier: construcţie doar parţial transparentă, deoarece substantivul cartier, în sine nemarcat pozitiv sau negativ, poate denumi deopotrivă zone de periferie şi zone centrale, părţi atît sărace cît şi foarte luxoase ale oraşului. În uzul actual s-a produs însă o restricţie semantică, care presupune de fapt o opoziţie între cartier şi centru, astfel încît primul termen desemnează cu precădere cartierele-dormitor, zonele muncitoreşti ale unui mare oraş.

Sintagmele în care apare determinantul de cartier, cu sensurile sale recente, pot fi întîlnite în conversaţiile juvenile cotidiene, în textele muzicale - sau, în scris, în paginile ziarelor ori în listele de discuţii din Internet. Formulele cele mai bine fixate identifică băieţii (sau băieţaşii) de cartier: "o nouă ceartă între băieţii de cartier" ("Dilema" = D, 378, 2000, 14); "viaţa băieţilor de cartier înseamnă beţii, furturi, violenţă şi barbut" ("Monitorul de Cluj", ianuarie 2000, arhiva în Internet = Int); "bucureştean fiind, în 1987 am absolvit Liceul industrial 27 (pe vremea aceea industria mai exista!) împreună cu ... băieţii de cartier" (curriculum vitae = CV, Int. 1999); "disputele dintre băieţaşii de cartier" (D, 378, 2000, 14); "vorba umblă repede printre "băieţaşii de cartier", nu?" ("Viaţa liberă" = VL, 1999, arhiva Int.); "fiind evitată, pe cît se poate, muzica "băieţaşilor de cartier"" ("revjurnalism", 1999, Int.) etc. Sintagma primeşte de obicei o valoare pozitivă cînd e folosită din interior, de către cei care îşi asumă o identitate provocatoare, şi una negativă cînd e aplicată din afară; aceste conotaţii nu sînt însă totdeauna evidente ("Vreţi să fiţi băieţi de cartier? Faceţi punk!" - listă de discuţii Int. = LD, 13 martie 2000; "Băi băieţi de cartier" - id., 11 martie). În autocaracterizăr