La aflarea vestii, forumistii au reactionat in fel si chip. Unii l-au felicitat pe respectivul, pentru ca - zic ei - a reusit sa-mi joace un renghi. Altii l-au injurat, pentru ca a dat glas, tot pe Internet, unei faliri inutile. Si la unii, si la altii pipai o credinta. Aceea ca eu m-as fi varat sub computer de ciuda ca numitul Mihai 2 m-a pacalit facandu-ma sa-l laud pe el, care ma injura noapte de noapte, iscalindu-si o ipoteza desteapta cu numele Marian, intr-un text cu un acrostih vulgar. Ei, uite, ca n-am murit de ciuda! Celor care citesc doar varianta tiparita a Jurnalului National le recomand sa deschida Internetul si sa acceseze comentariile de pe Forum la editorialul meu din 17 ianuarie 2006: Cazul Nastase - o ipoteza de pe Internet.
Nu vor regreta.
Vor da peste un spectacol pe care nu-l poti intalni in presa scrisa. Un spectacol care ar trebui sa-i indemne si pe alti editorialisti sa permita ¤ cum am facut-o eu - postarea de comentarii sub varianta electronica a textelor lor.
Pana ieri, la ora 16, cand am expediat acest text, erau 168 de mesaje! Unele adresate mie direct, intr-o babilonie de apelative. Sunt, rand pe rand, dupa nivelul de bun-simt, de politete si de inteligenta al expeditorilor: Ioane, Cristoiule, Bai Cristoiule, Piticule, Pesedistule, Pelticule, Tovarase colonel, dar si Domnule Cristoiu, Maestre, Stimate domnule Ion Cristoiu.
Familiaritatea vesela cu care ma abordeaza unii ma face sa cred ca mai au putin si, scotand mana de pe Internet, ma trag de bracinari. Nu stiu - dupa cum am mai scris - cine sunt autorii unor astfel de mesaje. Nu stiu daca sunt tineri sau batrani, daca locuiesc in patria mioritica sau dincolo de sistemul solar. Sunt insa sigur de un lucru: cu nici unul dintre ei n-am pascut oile pe izlaz.
Si din doua motive:
a) ai mei n-au avut oi niciodata, ci doar o vaca
b) pe vremea ca
