Deputatul M. ajunge în satul C. din Banat cu 100 de litri de ţuică. Îşi parchează maşina în faţa birtului şi o cheamă pe patroană. „Vino şi ia bidoanele”, îi zice sec.

Femeia, trecută prin viaţă şi obişnuită cu greutăţile de toate felurile, cară bidoanele cu ambele mâini, îndoindu-şi spatele. Înainte să plece, M. îi spune să-i cheme pe oameni la „una mică” pentru un scop precis. Femeia dă din cap, îl salută şi intră în local. M. se întoarce la centru, convins că subalterna ştie ce are de făcut: trebuie să împartă băutura în funcţie de numărul de beţivi. Cunoscându-i, patroana nu poate greşi la calcule. Fiecare om urmează să primească o jumătate de litru.

Când se deschide cârciuma, amplasată într-o cameră a casei, oamenii se strâng ca la circ. La orele serii, nu mai e niciun loc liber. În stânga sunt câteva mese de fier şi scaune de lemn. Bahicii stau înghesuiţi ca sardelele, joacă şeptică, povestesc, înjură şi se lovesc. În dreapta e tejgheaua, iar în spatele ei - un raft plin cu sticle şi intrarea în magazie.

După câteva minute, patroana iese din magazie şi opreşte larma. „Azi vă dau gratis de băut, dar numai dacă faceţi ce zic”, le transmite ea pe un ton ferm, dominator. Bărbaţii, veniţi de-acasă în stare de ebrietate, o aprobă şi încep să se linguşească. Având sticlele pregătite, femeia le dă una câte una şi le zice: „Să o votaţi pe Daciana, altfel nu vă mai dau niciodată!”. Ei, dependenţi de tărie, se conformează şi se semnează pe o listă. „Nu uitaţi să o votaţi la alegeri, nu uitaţi!”, le-a tot repetat femeia.

Campania de strângere a voturilor s-a desfăşurat până la închiderea birtului. A doua zi, unii beţivi erau un pic dezamăgiţi. „N-a fost aşa bună, era pişoarcă...”, mi-au spus doi oameni. „Decât nimic, bună a fost şi asta”, au adăugat apoi. Sunt vecini cu bunicii mei, dar n-ar renunţa la băutură în ruptul cap