Netradus la noi de foarte multă vreme, Le Clézio a primit anul acesta Nobelul literar, stîrnind multora indignare. Globe-trotter prolix (a scris peste 40 de cărţi), dar retras din viaţa publică, Le Clézio are nevoie să fie (re)citit. Iată povestea genezei la melanezieni, locuitorii insulei Raga din arhipelagul Vanuatu despre a căror istorie şi cultură scrie Le Clézio acest eseu:

„La început, exista doar pămîntul şi vegetaţia sa. Nu era decît un singur cocotier, care a înflorit şi a dat naştere unui fruct enorm ce conţinea spiritul lui Barkulkul.

Apoi fructul a explodat şi şase oameni s-au născut în urma lui. Cel dintîi a fost Barkulkul. Aceşti oameni au căzut pe pămînt pe un pat de frunze de palmier.

O nucă mare de cocos le-a dăruit laptele ei şi a fost primul lor lapte. Cînd au mai crescut, cei şase fraţi trăiau într-o casă de bărbaţi. Într-o zi Barkulkul a spus: «Vom muri cu toţii şi nimeni nu va trăi în urma noastră.

Trebuie să inventăm o fiinţă de un alt gen pentru ca rasa noastră să supravieţuiască. Să culegem castane şi să le coacem pe foc.» Ei au mîncat aceste castane.

Atunci Barkulkul a luat o castană şi a aruncat-o spre cel de-al cincilea frate, iar castana i s-a lipit de mădular. Acel bărbat a început să plîngă, încercînd să-şi smulgă castana, dar ea era bine lipită şi, cînd a înlăturat-o, şi-a smuls şi testiculele.

Aşa a devenit femeie. Fraţii au respins-o şi i-au spus: «Du-te la casa ta.» Şi ea s-a dus... Noaptea a venit, iar fraţii erau cu toţii în casa bărbaţilor.

Cel de-al şaselea frate, Barkulkul, se duse lîngă femeie în casa ei şi se culcară împreună. Bărbaţii ascultau şi îl auzeau pe bărbat cum se suie pe ea şi o pătrunde, dar femeia încerca să-l împiedice. Cînd a făcut dragoste cu ea, ea a plîns, spunînd «Vai, mamă, o să mor!».

Ceilalţi b