Stelea - sau „cine nu are bătrâni, să îşi cumpere”. Evoluţie generatoare de încredere pentru coechipieri şi, implicit, dezarmantă pentru adversari. Întrebuinţat serios în câteva rânduri, Stelică a avut reflexe incredibile. Poate cel mai bun meci al său sub Tâmpa.

Rui Duarte - şi la Craiova s-a menţinut pe aceleaşi coordonate, vitalitate şi forţă de luptă. Ambele faze executate bine, deşi au fost şi uşoare greşeli, Rui a demonstrat până acum că e de neînlocuit.

Oros - în premieră căpitan, Cristi a făcut un joc excelent. A respins tot din faţa atacanţilor olteni, Baird, Costea şi ceilalţi neavând nicio şansă. Când a fost depăşit, e drept doar o dată - de două ori, l-a scos Stelea. În plus s-a completat bine cu Abrudan pentru un cuplu ce tinde să devină de netrecut.

Abrudan - dacă la început ne îndoiam de calităţile sale, iată că odată cu scurgerea etapelor suntem nevoiţi să îl privim altfel. Şi la Craiova Abrudan a făcut un joc bun, anihilându-l pe Costea, vedeta Ştiinţei, lucru ce l-a făcut pe Napoli să-l schimbe.

Ezequias - şi el şi-a găsit loc în cea mai bună defensivă a campionatului, FC Braşov având, după cum se ştie, doar 4 goluri primite. Atent, el şi-a păzit bine zona şi adversarul ce intra în ea, iar când faza i-a permis, a dat fuga să şi şuteze la poarta lui Bornescu.

Roman - acelaşi luptător. Generos în efort, a încercat de câteva ori poarta olteană, fără succes deşi nu a fost departe de gol.

Cristescu - „găselniţa” lui Răzvan în lipsa eternilor Ilyeş şi Măldărăşanu, Marian nu a jucat rău. Puţin timid totuşi, el a ieşit curajos din apărare cu mingea la picior şi a intrat în combinaţii cu Hadnagy, Zaharia sau Sburlea.

Paulo Adriano - deseori criticat în această rubrică pentru uşurinţa cu care pierdea baloanele, sâmbătă, la Craiova putem afirma, fără teama de a greşi, că Paulo a fost la unul din cele mai bune meciuri d