Arbitri sau mediatori agreaţi de părţile aflate în conflict hotăresc în moschei şi în ceainării chiar şi în cauze penale. Fenomenul tot mai răspândit îngrjorează autorităţile germane pentru că subminează sistemul judiciar oficial şi chiar monopolul violenţei legitime a statului.

Autoritatea "judecătorilor" musulmanilor nu derivă din lege. Aceştia sunt aleşi în funcţie de reputaţia lor în comunitate. Majoritatea sunt imami sau bătrâni, iar unii vin tocmai din Turcia sau Liban pentru a soluţiona disputele. Joachim Wagner, jurnalist de televiziune şi autor al cărţii „Judecători fără lege”, explică într-un interviu pentru Spiegel că cei care fac dreptate musulmanilor nu dau mare importanţă dovezilor, ci ajungerii la un compromis.

Wagner dă exemplul unui tânăr şomer Fuat S. care a fost bătut cu bestialitate de trei bărbaţi. Procuratura din Berlin l-a identificat pe unul dintre făptuitori şi a început cercetarea penală împotriva palestinianului Mustafa O. Dar deodată victima şi-a retras mărturia susţinând că nu Mustafa l-a torturat. Potrivit poliţiei berlineze, familia victimei şi cea a făptaşului se întâlniseră într-un restaurant în prezenţa unui astfel de judecător-mediator şi ajunseseră la un compromis – victima urma să renunţe la proces în schimbul ştergerii unei părţi a datoriei pe care o avea faţă de agresor. „Este dificil să stabileşti adevărul, folosind mijloace legale atunci când aceştia ajung la o înţelegere”, spune la rândul său Bernhard Mix, procurorul responsabil pentru acest caz.

Justiţia paralelă

Arbitrarea privată a conflictelor dintre musulmani este „o ameninţare la adresa sistemului legal constituţional german” pentru că atinge şi cauze penale şi infracţiuni grave şi pe de altă parte subminează justiţia de stat, consideră Wagner. Musulmanii germani care recurg la acest gen de „dreptate” au o profundă neîncredere