Umbrita de razboiul dintre Palate, gripa aviara a disparut din prim-planul mediatic. Rar mai auzim, la Radio Romania Actualitati indeosebi, cate o stire despre ea.

Se difuzeaza, in schimb, pana la suprasaturare, un soi de spot publicitar prin care suntem sfatuiti cum sa ne aparam de gripa aviara.

E musai sa ne spalam pe maini inainte de a ne aseza la masa. Ma rog!

Din copilarie, noi stiam ca trebuie sa ne spalam pe maini inainte de a manca.

Sa intelegem ca, dupa ce gripa aviara va fi eradicata, ne vom putea permite sa mancam fara a ne spala in prealabil pe maini?!

E mai mult decat hazliu sa auzi la radio, zi de zi si ceas de ceas, ca un popor care e pe cale sa intre in Uniunea Europeana e sfatuit sa se spele pe maini.

Sa admitem insa ca, trecand pe la chiuveta, vom fi protejati de gripa aviara.

Exista insa in Romania o molima de care nu vom putea fi aparati nici daca am sta toata ziua sub dusul cu spirt in loc de apa.

O molima care se ia de la politician la politician: nevoia spectaculosului televizionistic.

Cum s-ar manifesta aceasta pandemie care face ravagii pe scena noastra politica?

Prin substituirea faptului indeplinit nu pentru a schimba ceva in realitate, ci pentru a putea fi dat la televizor.

Sa ne imaginam niste constructori angajati sa astearna o sosea. Munca lor n-are nimic din spectaculosul menit a deveni secventa sau stire de dat la televizor. Goi pana la brau, toarna asfaltul incins, cara roabe dintr-o parte intr-alta, manuiesc compresoare. Pe vremea lui Ceausescu, astfel de imagini banale umpleau micile ecrane si paginile ziarelor sub semnul comenzii de partid de a reflecta viata si activitatea oamenilor muncii.

Nu devenisera, oare, macaralele subiectul unui cantec de muzica usoara detronand categoric trandafirii?

In Romania de azi, televiziunile nu arunca nici macar o cauta