Satul, cu nebuniile suprarealiste ale maestrului Maric! Pictorul "filosofează cu pensula" despre viaţa comunităţii din care provine. Satul Luncani, din judeţul Bacău, "năvăleşte" - cu bune şi (mai ales) cu cele nebune - în lumea culorilor, guvernată de cel mai mare dintre pictorii naivi români în viaţă. Ion Măric, "bădiţa Chagall", cum ne-am obişnuit să-i spunem, ne-a chemat în miez de mai, la Muzeul Satului "Dimitrie Gusti", să-i împărtăşim bucuria, aceea de a fi deschis o nouă expoziţie, la ceasul aniversar al "marelui sat din inima Bucureştiului", căruia doar un an îi mai lipseşte ca să împlinească trei sferturi de veac. Bădiţa Măric e "oleacă mai fraged", anul acesta punându-şi vernisajele sub aceeaşi formulă: "Un naiv la 65 de ani"...
UN ŢĂRAN AUTENTIC
Cuvântul "naiv" se referă însă doar la încadrarea artei lui. "Măric a plecat de la frumosul satului românesc, obiceiuri, tradiţii.
Dumnezeu l-a hărăzit, are dar, har. Plecând de la aceste realităţi folclorice, el şi-a făcut un nume, a realizat o operă. A devenit mai frumos decât era, mai bogat decât era. Deja nu mai este o naivitate aici, este altceva. A prins un pic de expresionism german", spunea la vernisaj scriitorul Radu Cârneci, care îl cunoaşte pe Măric "din copilăria artei sale", de la începuturi, când învăţa să-şi strunească harul sub bagheta marelui artist plastic Ilie Boca la Bacău.
La vernisajul de la Bucureşti, s-a întâmplat ca de faţă să se afle şi una dintre colegele de şcoală de artă populară ale pictorului, astăzi reputat critic şi istoric, director al prestigiosului Institut Cultural Român de la Paris, Magda Cârneci. "Ion Măric şi-a păstrat filonul frust şi popular, care este coerent. A reuşit să-şi creeze un brand, cu care a avut succes şi în ţară, şi în străinătate. Este un curent viu şi productiv. Cultura populară în România este în continuare vie prin a