Săptămâna viitoare are loc o nouă înfăţişare în procesul dintre Nicu Covaci, pe de-o parte, şi Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România, Asociaţia Drepturilor de Autor (UCMR-ADA) şi Electrecord, pe de alta, cel dintâi solicitând plata drepturilor de autor, din 1977 până astăzi, pentru albumul „Cantafabule”. În prima fază, Tribunalul Bucureşti a decis să respingă cererea lui Covaci, dar sentinţa nu este definitivă. „Eu am utopica pretenţie că se poate face dreptate dacă se vrea şi sunt curios dacă cineva vrea să se facă dreptate în ţara asta”, a spus Nicu Covaci.
Iată, pe scurt, derularea evenimentelor, în varianta sa:
„Considerând, probabil, că niciodată Cortina de fier nu ar putea cădea şi nici Covaci nu s-ar putea întoarce, Electrecordul a continuat să producă atât oficial, cât şi neoficial viniluri «Cantafabule». Avocatul Electrecordului a declarat că matriţa a fost distrusă imediat după fuga noastră în Occident, din ordinul Securităţii, care ne-a etichetat «trădători de ţară». Dovadă că a minţit este că, imediat după căderea Zidului, Electrecordul a reeditat «Cantafabule», cu alte coperte şi două discuri separate, unul cu copertă galbenă, celălalt albastru. Iniţial era o copertă dublă, de culoare gri, se deschidea şi aveai un disc în stânga, altul în dreapta. Iar un expert contabil a descoperit că acest album a fost multiplicat în 7.000 şi ceva de exemplare, prezentând un «document» în care era trecut numărul de exemplare scos în fiecare lună, câte 17, 19 sau 27. Ori aşa ceva e imposibil, deoarece «maşina» de multiplicat nu porneşte decât pentru o comandă de 500-1.000-3.000 de exemplare. Şi acesta este considerat cel mai bun disc al nostru, şi în afară de «Mugur de fluier» – care s-a vândut într-o sută de mii şi ceva de exemplare, celelalte albume Phoenix s-au vândut în 3-400.000 de unităţi fiecare. Şi astea sunt cifre de dinainte de