Îndiguirile forţate din comunism, care nu permit luncii să funcţioneze ca un burete pentru apa în exces, sunt cauza inundaţiilor de pe Dunăre şi alte cursuri de apă din România, arată un studiu al World Wild Found România. Iar un studiu finanţat de Guvernul Olandei, care propune soluţii anti-inundaţii şi economice pentru zona Cotu Pisicii, este ignorat de autorităţile române.

Dacă lăsăm natura în pace, spunea naturalistul Grigore Antipa în perioada interbelică, lunca Dunării poate prelua miliarde de metri cubi de apă. Din păcate, Grigore Antipa a murit în 1944, iar vorbele lui nu au mai răzbit până în anii 60-70, când au avut loc îndigurile de pe Dunăre. În acei ani, 70% din cursul românesc al Dunării a fost îndiguit, pentru a elibera teren necesar agriculturii.

Soluţia - vechea luncă inundabilă

Însă, la 20 de ani de la căderea comunismului, situaţia s-a schimbat - activitatea agricolă a scăzut, iar fonduri europene pentru dezvoltarea ecologică a localităţilor din Deltă aşteaptă doar proiectele. "Dacă am reuşi să reconectăm la Dunăre 100.000 de hectare din vechea luncă inundabilă, am obţine scăderi ale nivelului cu cel puţin 40 de centimetri", spune Orieta Hulea, coordonator regional Program Ape la WWF. Studiul a ajuns la concluzia că suta de mii de hectare ar fi un obiectiv rezonabil, având în vedere că 800.000 de ha din lunca românească a Dunării ar putea fi reconstruite ecologic.

Fără măsuri inteligente pe Dunăre, inundaţiile se vor repeta într-un ritm care îi va convinge pe oamenii din localităţile învecinate fluviului că acesta este mai degrabă o pacoste decât o bogăţie. Inundaţiile dezastruoase din 2006 şi situaţia actuală de la Galaţi demonstrează că sute de localităţi din apropierea Dunării sunt lăsate la mila naturii, arată Cristi Tetelea, coordonator al Programului Dunăre-Carpaţi derulat de WWF.

Proiectele se lovesc de