Un banchet dat de revista Contemporanul
ste plăcut să lucrezi la o revistă care împlineşte 125 de ani. Te simţi prin comparaţie, tânăr. Este cazul colegilor noştri de la Contemporanul: Nicolae Breban (director), Aura Christi (redactor-şef), Cristian Negoi, Andrei Potlog, Mihaela David, Adrian Preda, Alina-Alexandra Ionescu, Alexandru (nu Alex!) Ştefănescu şi al colaboratorilor lor apropiaţi: Călin Căliman, Irina Petraş, G.G. Constandache, Henri Zalis, Adrian Mihalache, Victor Scoradeţ, Cristina Sârbu, Lucia Hossu-Longin, Claudia-Maria Radu, Laura Poantă (autoarea vignetelor rubricilor), Mircia Dumitrescu (căruia i se datorează viziunea grafică). Revista are un îndepărtat trecut deocheat (la apariţie, în 1881, la Iaşi, era marxistă), dar în prezent este o doamnă respectabilă (cum ne avertizează subtitlul ei, adăugat de Nicolae Breban: Ideea europeană). Dacă ar fi fost abil (cum n-a fost niciodată), Nicolae Breban ar fi putut să prezinte publicaţia ca pe o creaţie a sa, de dată recentă. A preferat însă, asumându-şi toate riscurile, să recupereze o tradiţie, fie şi ca să devieze de la ea. În editorialul din numărul sărbătoresc al revistei (5/2006), Nicolae Breban continuă, de altfel, să nu ţină seama de aşteptările (frivole) ale publicului, explicând că a optat pentru "o formă a Ťinactualităţiiť decise, consecvente", convins că "literatura, ca şi întreaga cultură naţională, trebuie să-şi urmeze tradiţia, în formele ei cele mai înalte şi clasice, după modelele care ne-au format, franceze, italiene, germane sau ruse". Lista celor care felicită Contemporanul cu prilejul aniversării este impresionantă. Textele lor plus fotografiile unor scriitori români contemporani, răspândite în toate paginile revistei, dau o puternică sugestie de populaţie scriitoricească numeroasă, de banchet al literaturii române.
Cîţi ochi, atîtea piese
ă acee
