Ieri, Comisia juridica a Senatului a respins, cu unanimiate de voturi, proiectul de lege privind legalizarea prostitutiei, promovat de PDL-istul Silviu Prigoana. Prigoana a invocat o serie de argumente, cum ar fi protectia sociala a prostituatelor, dreptul la indemnizatii si somaj de pensie de care vor beneficia in eventualitatea legalizarii prostitutiei, dar in zadar.
Ca si argumentele lui Silviu Prigoana, majoritatea pozitiilor pro-legalizare s-au intemeiat pe o logica utilitarista. Acest gen de argument, desi esential in elaborarea de politici publice, are un mare handicap: logica utilitarista poate fi aplicata cu acelasi succes oricarei activitati, indiferent de continutul acesteia: de exemplu, daca ne confruntam cu o penurie pe piata fortei de munca, de ce nu am legifera munca minorilor? Sau, daca pedofilia oricum exista, de ce nu am legaliza-o si nu am incasa mai multe taxe? Este periculos sa justifici un fenomen prin recursul la rationamente de ordin utilitarist, pentru ca astfel te incadrezi pe o pista in care utilitatea finala poate legitima absolut orice.
Prostitutia - o munca ca oricare alta
Din punctual meu de vedere, argumentul principal in favoarea legalizarii prostitutiei este unul foarte simplu: acela ca prostitutia este un tip de munca ca oricare alta. Prin urmare, ea trebuie tratata ca orice alta munca si trebuie legalizata, intrucat orice activitate practicata in afara legii sporeste riscul abuzurilor si silniciilor.
Munca inseamna, prin definitie, in societatea capitalista a-ti vinde capacitatile fizice sau intelectuale in schimbul unei sume de bani. Cu toate acestea, vanzarea gandirii si creativitatii cuiva pentru sporirea profitului unei multinationale este perceputa drept fireasca si normala, in schimb, situatia in care o persoana isi vinde intregul corp este considerata revoltatoare si imorala. De ce ne putem vinde b