Ioana Lupea: „Iată că «alternativa la Traian Băsescu», votată de aproape jumătate dintre alegători pentru că ar pogorî liniştea şi stabilitatea, apelează la discursuri incitatoare, manipulează şi divizează”.

Reconcilierea naţională propovăduită de Mircea Geoană şi Crin Antonescu în campania electorală este doar un alt alibi al urii.

Faptul că PSD, secondat vocal de liberali, a contestat rezultatul alegerilor cu o asemenea violenţă ne arată că pacea promisă în „proiectul Johannis” nu putea exista decât în termenii stabiliţi de echipa învingătoare, eventual fără prizonieri. Pace să fie, dar doar în condiţiile noastre este mesajul pe care-l transmit implicit liderii social-democraţi şi liberali, prin acţiunile de după anunţarea rezultatului. Altfel e război până la anihilarea adversarului.

„Am o datorie faţă de copiii mei să scap România de Traian Băsescu”, declaraţia tânărului politician Victor Ponta este o dovadă că discursul urii nu e apanajul lui Traian Băsescu.

Şefului statului i s-a reproşat, uneori pe bună dreptate, că practică un distructiv joc de sumă zero. A făcut liste de inamici ai poporului care erau, de fapt, adversari politici sau duşmani personali. A contribuit determinant la ruperea guvernelor Tăriceanu şi Boc şi a adâncit resentimentul popular împotriva partidelor şi a parlamentului.

Iată însă că alternativa la Traian Băsescu, votată de aproape jumătate dintre alegători pentru că ar pogorî asupra României liniştea şi stabilitatea, apelează la discursuri incitatoare, manipulează şi divizează.

Ura este stârnită nu numai împotriva lui Traian Băsescu, dar, mai grav şi împotriva alegătorilor lui. Votanţii lui Traian Băsescu au fost clasaţi de politicieni ca alcoolici, prostituate, ţigani, demenţi şi nesănătoşi la minte (apud Dinu Patriciu).

Resentimentul s-a revărsat