* Am mai pomenit si ieri despre Halloween, Sarbatoarea Groazei; e o sarbatoare oarecum de import - desi datina aia cu bostanii scurmati pe dinauntru e destul de veche in spatiul carpato-danubiano-pontic. Asta, chit ca stramosii nostri daci, romani, costoboci sau apuli scobeau bostanii doar ca sa le scoata semintele si sa le utilizeze in acelasi nobil scop in care le folosesc si urmasii urmasilor lor. Poate ca or fi avut si bere pe timpurile alea, poate ca si meciuri la televizor, da' nu vrem sa bagam mina-n foc! A propos de foc: fiindca si pe atunci Vintu era puternic, ei incercau, cu totii, sa-si apere festilele si facliile cum puteau. O varianta ieftina era sa le bage in acei bostani scobiti, ca sa li se dea si lor un fel de intrebuintare - mai bine decit sa-i arunce, nu? Festila aprinsa bagata intr-un bostan scobit se stingea, logic, din lipsa de oxigen - plus ca nici nu iesea lumina! Asa au aparut taieturile alea, care azi sint ochi, nas si gura... * In perioada de inceput a felinarelor din bostan (din pacate, nu prea ne-au mai ramas bostani, nici macar fosile de bostani, din epocile trecute, fiind niste legume extrem de cacarisibile, mai ales la caldura!), fiecare stramos facea taieturile dupa cum ii tuna, dupa cum il taia capul (in care, pe vremea aia, creierul putea face opturi cu bicicleta sau ture de stadion, la cit spatiu gol avea!): facea in forma de integrala, de radical, de model planetar al atomului, de fisiune nucleara sau de ce mai avea el prin gospodarie! La un moment dat, dupa o cearta intre colegii de ginta, hoarda sau asociatie (pe vremea aia inca nu aparusera multinationalele!), un stramos a incercat sa-si scobeasca bostanul intr-un mod mai ironic, incit sa semene cu vecinul sau, mirlanul care ii furase, in ajun, o strachina de mei, dar sa-l si puna pe respectivul intr-o lumina (o luminita, daca stam si ne gindim ca, la vremea aia, erau doar nist