N-as fi crezut in ruptul capului ca intr-un tirziu voi ajunge sa-l aud vorbind in romana, si inca ce romana, boieri dumneavoastra: dictie sa te pizmuiasca Teatrul National, vocabular de filolog, cu fluenta cu tot! Petea facuse estimp comert cu tot ce s-a dovedit vandabil in partea aceasta de Prut. Petea avea ochi albastri si par blond, un chip oval si, chiar daca ma caznesc, nu-mi aduc aminte sa-l fi vazut vreodata trist sau macar sobru, cum i-ar fi stat mai bine - nu? - unui secretar de partid: zimbea mai mereu, era intotdeauna afabil si multumit. Altii se catraneau, isi ieseau din pepeni, arborau cite o mina posaca, te priveau crunt. Rusului parea ca greierii ii cinta diurn in odaie: nimic nu-i intuneca atitudinea, nici macar, pasamite, pericolul de a nu fi onorati indicii de productie, stabiliti prin directiva partidului... Multa vreme am crezut ca anume aceste trasaturi l-au facut pe insoritul muscal sa se adapteze elegant si fara o citusi de mica derogare de la natura sa intima noilor rigori: destramarea URSS, abolirea statutului de partid unic al PCUS si, culmea, multiculturalitatea - pe care conationalii sai au sufocat-o cum au putut mai bine sub lespedea ipocritului "bilingvism armonios" - masca perfida si cinica, desigur, a sovinismului lor funciar si irepresibil. Spuneam si cu alt prilej ca intimplarea a facut sa-l reintilnesc dupa ani buni. Nu l-am auzit, pina degringolada economicului si politicului sa ne desparta, o data sa pronunte ceva in limba bastinasilor, zisa pe atunci "moldoveneasca" (ca si acum, hélas!), nici macar "Buna ziua!", fie si cu jumatate de gura, ca ne-am fi multumit si cu atit, la o adica. Tot zdraste si tot da svidania - in loc de "La revedere!"... Ei bine, n-as fi crezut in ruptul capului ca intr-un tirziu voi ajunge sa-l aud vorbind in romana, si inca ce romana, boieri dumneavoastra: dictie sa te pizmuiasca Teatrul National, vocabul