Plantele medicinale cresc controlat şi trec prin zeci de analize înainte să ajungă în plic. Efectele lor sunt puse la încercare prin studii clinice făcute în spitale şi la medici de familie.
Înainte să fie turnat în ceaşcă, ceaiul trece prin zeci de analize, iar, ulterior, efectele promise sunt confirmate prin studii clinice desfăşurate în mari spitale din ţară sau în cabinetele medicilor de familie.
Cultivarea şi "mânuirea" plantelor nu se face după ureche: nu cresc la margine de drum, în bătaia gazelor de eşapament şi nu se usucă pe ziar până se transformă în paie, aşa cum făceau bunicile odată.
Românii nu au "5 o’clock", ca englezii, nu beau ceaiul după ritual, îşi umplu cu el dimineţile reci sau îl folosesc ca "leac" pentru diverse boli, să prevină guturaiul sau să-şi întărească organismul.
Am intrat pentru câteva ore în "templul Fares" de la Orăştie, pentru a reconstitui lungul drum al ceaiului românesc, din câmp până în ceaşcă, aşa cum spune tradiţia dacică.
Cea mai mare parte a producţiei ajunge pe piaţa autohtonă, iar o mică parte merge la export, dar tot în magazinele cu specific românesc.
De altfel, Fares s-a clasat pe locul 28 în topul celor mai îndrăgite branduri româneşti. Cifra de afaceri dovedeşte că ceaiul bate criza: profitul creşte cu 30% an de an.
Ceaiul, moştenire dacică
Pe meleagurile Orăştiei, la umbra Sarmizegetusei, inima regatului dacic, tradiţiile medicale populare au fost puternice. În anul 1697, a fost înfiinţată prima farmacie cu remedii din plante medicinale- "La Leul de Aur".
Omul care la începutul secolului 20 a aşezat sub auspiciile ştiinţei înţelepciunea populară a fost Andrei Farago, un farmacist pasionat de ceaiuri medicinale.
Intrat prin căsătorie în familia care deţinea farmacia din Orăştie, o transformă în etalo
