Cred că e momentul ca «oamenii de afaceri» să înţeleagă că puterea vine împreună cu responsabilitatea. Nicolae Ceauşescu a fost un vizionar. Vă mai amintiţi telejurnalul care ne arăta Capitalismul aflat pe marginea prăpastiei? Demascarea lăcomiei şi a exploatării omului de către om? Puneţi toate acestea în contextul crizei mondiale şi veţi descoperi că se potrivesc mănuşă cu actualitatea. Un singur detaliu fracturează definitiv logica nostalgicilor dictatur

Cred că e momentul ca «oamenii de afaceri» să înţeleagă că puterea vine împreună cu responsabilitatea.

Nicolae Ceauşescu a fost un vizionar. Vă mai amintiţi telejurnalul care ne arăta Capitalismul aflat pe marginea prăpastiei? Demascarea lăcomiei şi a exploatării omului de către om? Puneţi toate acestea în contextul crizei mondiale şi veţi descoperi că se potrivesc mănuşă cu actualitatea. Un singur detaliu fracturează definitiv logica nostalgicilor dictaturii: Capitalismul se chinuie înglodat în datorii, în vreme ce Comunismul a dat faliment cam de multişor (cu notabila excepţie a Chinei, care are nevoie de un text dedicat în integralitate). Există însă câteva elemente ale gândirii ceauşiste care merită un minut de reflecţie.

Idealul românului de a nu depinde de nimeni şi de a fi rege la el în curte poate fi socotit cel puţin naiv, arhaic şi nepotrivit în ziua de azi; la fel de antagonic cu realităţile economiei globale precum căruţele ţiganilor de pe Autostrada Soarelui. Asta avea în cap Ceauşescu atunci când a încercat să construiască în România de toate, de la piuliţe şi tractoare până la computere sau ghidaje de rachetă. Din cauza acestei mentalităţi, 22 de milioane de oameni au trăit în foame şi frig pentru a plăti integral datoria externă a României. O idee la fel de nobilă şi, în acelaşi timp, absurdă ca o poezie de Esenin pusă pe ritm de manele de către Adi Minune.

În vremuri gre