Oameni inzestrati cu geniu tehnic si cutezanta personala, precum Vuia, Vlaicu si Coanda, au facut primii pasi pentru ca aviatia romaneasca sa se desprinda de pamant. Pe urmele lor, alti constructori de avioane si alti piloti remarcabili au dus stafeta mai departe. Datorita tuturor acestora, ne inscriem astazi intre tarile cu o industrie aeronautica demna de respect, avand peste 20 de tipuri de avioane de transport si elicoptere produse pe baza proiectelor proprii si sub licenta. Pe un asemenea traseu ascendent a aparut, cu 25 de ani in urma, si momentul unui examen cosmic la care avea sa fie supus un pilot roman.
Pilotul acesta este Dumitru Prunariu, iar de senzatia starnita de zborul sau cosmic, primul de acest fel al unui concetatean de-al nostru, ne amintim inca foarte bine. Nici nu s-ar putea altfel, intrucat sensibilitatea noastra nationala a vibrat atunci puternic si, as spune, foarte corect. Incorect ar fi fost sa ramai indiferent la asemenea performante de exceptie, pe care stiinta aerospatiala le consemneaza, si istoria la fel.
Avea 29 de ani cand a zburat cu nava Soyuz 40, la 14 mai 1981, si facea deja de patru ani antrenamente pregatitoare in cadrul grupului Intercosmos, alaturi de piloti rusi si de diferite alte nationalitati. Faptul ca s-a nascut la Brasov ar putea fi o simpla intamplare, nu insa si pasiunea sa pentru ingineria aeronautica, ori revenirea - dupa studii de specialitate facute la Politehnica din capitala - la uzinele de avioane IAR din orasul natal. Totul, in cariera, i se leaga de aviatie. Pasiunea constructorului a cedat in cele din urma in fata pasiunii pentru zbor, iar hotararea sa de a intra in randurile pilotilor militari s-a dovedit de bun augur, fiind in fond prima treapta importanta urcata spre spatiul cosmic. Si aceasta sansa, si urmatoarele s-au putut baza la Dumitru Prunariu pe calitati fizice si morale remarcabi
