Paul MORAND
Bucuresti
Traducere de Marian Papahagi si Ion Pop. Prefata si note de Ion Pop, Editura Echinox, Cluj, 2000, 258 p., f.p.
Diplomat de cariera, legat afectiv de Romania prin casatoria cu Elena Sutu si prietenia cu Emmanuel Bibescu, Morand are o „formatie“ de calator de placere si o „vocatie“ cosmopolitana, amindoua consonante cu atmosfera generala a inceputului de secol XX. Tentatia de a acorda egala atentie culturii inalte si celei joase, dublarea respectului pentru artele institutionalizate de o fascinatie nedisimulata pentru orice forma de exotism sint de inteles, remarca Ion Pop, drept consecinte ale privirii, in mod constient „turistica“, folosite de scriitor pentru a cerne ceea ce vede. Si chiar ceea ce cunoaste mijlocit, caci prima parte a cartii, intitulata Panorama istorica, le este tributara, din punct de vedere informativ, lui A.D. Xenopol si Nicolae Iorga. Surprinzator insa, cele aproape o suta de pagini in care este condensata istoria romanilor de la traci la anii 1930 (cind Morand viziteaza tara noastra) se dovedesc o lectura mai mult decit agreabila. Responsabile de aceasta reusita: natura interesului si cea a notatiei scriitorului. Pe cit de democratic este Morand in filtrarea informatiilor, pe atit de bine se asorteaza acestui impuls stilul lui alert, sintetizator, fin ironic, digresiv cu masura, expresiv fara prea multa cautare.
Iata cum lucreaza in sectiunea deja amintita alianta continut-expresie.
Scriitorul nu evita nici exactitatea factuala, dar nici detaliul picant, tinindu-le intr-un echilibru firesc prin lipsa accentelor stilistice. Il atrag mediile si personalitatile hibride, precum marginas-centralul Fanar sau oriental-occidentalii Brancoveanu si Cantemir. Descrierea acestora din urma se cuvine retinuta pentru claritatea prin care infatisarea compozita este citita ca semn al unei
