Rar reuşeşte o comedie romantică să pătrundă atât de uşor în zona minată a relaţiilor prăbuşite şi să iasă de acolo cu soluţii, într-un mod cald, uman şi fără pedanterie. „A naibii dragoste“ e traducerea nefericită a titlului unui film care are un impact emoţional la fel de puternic ca „Love Actually“, o altă bijuterie cu atmosferă şi cu profunzime.
Regizorii Glenn Ficarra şi John Requa estompează prin multă ironie dulcegăreala inerentă comediilor romantice şi livrează un film în primul rând foarte bine documentat asupra dinamicii dragostei, la vârste diferite.
La 40 de ani, Cal (Steve Carell) pare că trăieşte visul american: e bine plătit, are o casă cochetă, copii şi o soţie - iubita lui din liceu. Visul lui, ca o reclamă la pastă de dinţi, începe să-şi arate fisurile. Cal îşi iubeşte soţia din inerţie şi a înlocuit de mult romantismul cu monotonia.
Aşa începe filmul: într-o seară, Emily îl anunţă, brusc, că l-a înşelat şi că vrea să divorţeze, după 25 de ani de căsnicie. Nu e începutul obişnuit al unei comedii americane.
Dragostea nu iartă
Din laşitate, Cal alege să nu lupte pentru relaţia lui. Proaspăt burlac, se refugiază într-un bar de noapte, unde se împrieteneşte cu Jacob Palmer (Ryan Gosling), un tânăr atrăgător, sigur pe el, care îi propune lui Cal să-l înveţe cum să cucerească femeile.
Aici, filmul repetă clişeele de tipul maestru-învăţăcel, care au luat nenumărate forme în producţiile americane, de la „Batman" la „Hitch" sau de la „Războiul stelelor" la „Discursul regelui". Jacob îi schimbă total stilul lui Cal, îi arată când e momentul să vorbească şi ce să spună, ca să aibă succes la femei.
Cal, deşi acceptă iniţial jocul, e prea bătrân pentru aşa ceva, şi îşi lasă toate gândurile să se întoarcă la femeia pe care a pierdut-o. Trucurile pe care le-a asimilat îi prind însă foarte bine, iar morala este că trebuie s