Spectacolul „Scripcarul pe acoperiş“ de la Teatrul „Regina Maria“ din Oradea este, după mai multă vreme, o încercare reuşită de musical în stil clasic, pe o scenă românească.
Deşi îndrăgit şi gustat de public, musicalul este un gen mai puţin practicat pe scenele româneşti, iar motivele sunt de mai multe feluri. Lipseşte o şcoală, lipsesc actorii, lipsesc regizori care să se încumete în mod constant la asemenea producţii, cu alte cuvinte lipseşte experienţa. Iar atunci când se întâmplă ca un astfel de spectacol să fie pus în scenă este de cele mai multe ori doar un act de curaj... „Scripcarul pe acoperiş" de la Teatrul „Regina Maria" din Oradea devine, în aceste condiţii, o rara avis.
Regizorul Korcsmáros
György aduce cu el şcoala din Ungaria şi construieşte un spectacol curat şi echilibrat, în stil clasic, propunându-i publicului din Oradea un musical celebru pe Broadway, o adaptare după povestirea lui Sholom Aleichem „Fiicele lui Tevye". Un mare succes a fost şi ecranizarea lui Norman Jewison, din 1971, recompensată cu trei premii Oscar şi două Globuri de Aur, film căruia montarea de la Teatrul „Regina Maria" îi este tributar.
Tradiţie contra progres
Povestea lui Tevye - adaptată de Joseph Stein, pe muzica lui Jerry Bock şi în traducerea Antoanetei Ralian - este plină de duioşia melodramelor, cu toate clişeele aferente, asumate şi bine construite în scenă de Korcsmáros György.
Marcând două rupturi majore în istoria micuţei comunităţi evreieşti din satul Anatevka, momentul asupra căruia se opreşte Sholom Aleichem este acela în care două realităţi ajung faţă în faţă şi intră în confruntare directă. Lumea veche, în care tradiţia făcea legea, şi lumea nouă, care dă buzna cu o forţă de nestăvilit. Emanciparea (a femeii şi nu numai) vine însă la pachet cu pogromul care destabilizează comunitatea, şi „poporul ales" este silit să lase tot