În noaptea de 3 spre 4 iunie 1989, unităţi ale armatei chineze au intervenit în forţă împotriva cetăţenilor care se aflau în piaţa Tien An Men din Beijing. Persoanele respective încercau de câteva săptămâni să-şi exprime deschis nemulţumirile faţă de actele de corupţie de care erau bănuiţi anumiţi membri ai Partidului Comunist Chinez (PCC), aflaţi în funcţii înalte de conducere - de partid şi de stat.
Autorităţile de la Beijing au prezentat acţiunile grupurilor de protestatari din Piaţa Tien An Men ca fiind dirijate din afara ţării. În acest sens, au fost nominalizate SUA, Hong-Kong şi Taiwan. În paralel, în presa occidentală s-au publicat câteva fotografii, precum şi relatări despre duritatea cu care au acţionat militarii chinezi împotriva manifestanţilor.
Pentru Nicolae Ceauşescu, intervenţia armată din capitala Chinei a constituit un prilej de reafirmare a neîncrederii sale în spiritul reformator pe care Mihail Gorbaciov se străduia să îl impună în toate statele socialiste. Totodată, reprimarea "rebeliunii contrarevoluţionare" de la Beijing a constituit o oportunitate pentru el de a-şi îmbunătăţi legăturile cu liderii conservatori din PCC.
În acest sens a hotărât ca Nicolae Constantin să efectueze o vizită în capitala Republicii Populare Democrate Coreene, în prima decadă a lunii iulie 1989. La întoarcerea sa de la Phenian, fostul preşedinte al Comitetului de Stat al Planificării (CSP) s-a oprit la Beijing pentru a transmite noii conduceri a PCC un mesaj special din partea preşedintelui României.
La 10 iulie 1989, Constantin "a fost primit de noul secretar general al Partidului Comunist Chinez, Ziang Zemin, cu care a avut loc o convorbire". Detaliile discuţiei au fost prezentate lui Nicolae Ceauşescu de ambasadorul României acreditat la Beijing şi de Nicolae Constantin, la întoarcerea sa în ţară. Apoi, princi
