Una dintre cele mai cutremuratoare vizite facute in calitate de presedinte al AVAS a fost vizita la Sidermet Calan. Imaginati-va o scena a la Alfred Hitchcock cu Sidermet Calan (vezi aici), din judetul Hunedoara. Balarii, caini de pripas si stoluri de ciori, hotiile continuau zilnic. Un peisaj selenar, in care fiare contorsionate, pereti daramati si cete organizate de hoti de fier vechi – tumori pe starvul unui complex industrial comunist. Este greu de povestit ce inseamna sa observi ramasitele unei cuve de fier imense taiata manual cu bomfaierul, sa ti se povesteasca despre o structura similara care a cedat in alt loc, in capul celui care vroia sa o taie, ucigandu-l pe loc. Penuria de alimente, stinsul luminii la o anumita ora si multe alte sacrificii erau pentru a construi industria ceausista, cu astfel de investitii. Astazi, Laminorul Braila, combinatul din Campia Turzii si chiar combinatul de la Galati au sanse sa se indrepte pe acelasi drum deschis de Sidermet Calan. Romania, care producea in 1991 7,1 milioane de tone de otel, a mai produs in 2012 doar 2,6 milioane- in 2015, va fi un miracol daca va produce mai mult de 1 milion.
Vorbim nu doar de cele 6.000 de locuri de munca, vorbim de locuri de munca conexe, orase monoindustriale – vorbim si despre faptul ca peste 500 de companii siderurgice au intrat in groape in perioada 2009-1012. Dl ministru Vosganian ne explica zor nevoie ca “avem nevoie de un nou proiect national – reindustrializarea”. Primul pas intr-o astfel de strategie nationala ar fi exact prevenirea dezindustrializarii. Apoi, reluarea constructiilor si mentinerea productiei in sectorului auto este si ea vitala pentru siderurgie.
Ar mai fi o sansa : daca nu suntem in stare de un proiect industrial autohton, am putea sustine investitiile asiatice (chineze, in special – dar si indiene) in Romania, cum o fac deja state diverse, din Bulg
