O călătorie cu autobuzul prin Iaşi se dovedeşte a fi, în ultimele zile ca o plimbare prin deşertul Sahara, în condiţiile în care temperaturile aproape au explodat în termometre. Dacă acum o lună, ieşenii încă vedeau semne ale iernii, ieri, oamenii nu aveau aer, mai ales dacă vorbim de autobuzele foarte pline.

În general, autobuzele 28, 41 şi 41 barat se dovedesc a fi neîncăpătoare, indiferent de ora la care circulă, dar la ora amiezei ieri, ieşenii aproape că se puteau sufoca. Deşi în general scaunele sunt foarte vânate, ieri, când la ora prânzului au fost în jur de 30 de grade, ieşenii nu se înghesuiau să stea pe scaunele pe care bătea soarele foarte tare. Astfel, cei mai mulţi dintre ieşeni stăteau în picioare, chinuindu-se să-şi ţină echilibrul la fiecare curbă sau la fiecare frână mai bruscă. Aer condiţionat? Nici vorbă de aşa ceva în mijloacele de transport în comun din Iaşi. Dacă anul trecut se vorbea de autobuze dotate cu aparate de aer condiţionat, acest lucru s-a dovedit a fi o glumă, pentru că de fapt, norocoşi sunt doar şoferii, sau mai bine zis, doar o parte dintre aceştia. Mai apoi, am circulat cu un autobuz cu numărul 43, care are ruta Păcurari-Piaţa Unirii-Siraj. Acesta nu era la fel de plin precum era autobuzul cu numărul 28, însă am observat că acest mijloc de transport în comun dispunea de aer condiţionat. Într-o formă primitivă, ce-i drept, pentru că aerul condiţionat era de fapt curentul care se producea de la geamurile deschise, dar şi de la trapele deschise din tavanul autobuzului. Chiar şi aşa, pasagerii erau transpiraţi şi foarte obosiţi. Mai mult, cei care nu ştiau de lucrările care se desfăşoară pe porţiunea Universitatea Petre Andrei – Bucşinescu aveau parte de o surpriză: un mic ocol care face călătoria prin deşertul autobuzului şi mai lungă decât părea înainte. Cel mai mare cadou pus la dispoziţie de cei de la RATP rămân