Reiese din agenda ţinută la Cabinetul 2 că Elena Ceauşescu a absentat de la birou exact trei zile, atât cât aveau liber şi "oamenii muncii" - duminica de 30 aprilie, 1 şi 2 mai.
Ziua de joi, 4 mai, a continuat, cel puţin în parte, cu discuţii şi teme din ziua precedentă, când fuseseră două şedinţe - una pe tema cifrelor de şcolarizare pentru anul şcolar 1989-1990, cealaltă despre un centru naţional de chimie.
O oră şi jumătate - în prima parte a zilei - în biroul Elenei Ceauşescu s-a discutat în mod cert despre cercetarea ştiinţifică în domeniul chimiei şi producţia în domeniu cu Maria Ionescu, directorul general al ICECHIM, Ion Ursu şi un anume tov. Manolescu (în dreptul numelui căruia e specificat "chimie"). Chemat în acea zi a fost şi Ion Teoreanu, ministrul Educaţiei şi Învăţământului din 1982.
În galeria ultimilor miniştri ai regimului, Teoreanu se remarca prin longevitatea în funcţie. Absolvent al aceleiaşi facultăţi ca şi Elena Ceauşescu (Facultatea de Chimie Industrială a Institutului Politehnic Bucureşti), Teoreanu avea şi o specializare în URSS (1959-1960). Era un bun exemplu şi pentru propaganda şantierelor de muncă ale tineretului din anii '80, căci şi el, ministrul, fusese în 1948 voluntar pe şantierul de la Bumbeşti Livezeni.
După o carieră ce împletise funcţiile universitare cu "răspunderile" politice, ministrul Teoreanu era din 1985 şi prim-vicepreşedinte al Consiliului Naţional al Ştiinţei şi Învăţământului. Ajutor de nădejde al Elenei Ceauşescu, preşedintele numitei instituţii!
Primirile din ziua de 4 mai la Cabinetul 2 începuseră însă cu Poliana Cristescu (10:20-10:40). A fost chemat apoi Gheorghe Pană, membru CPEx şi vicepreşedinte al Consiliului de coordonare a producţiei bunurilor de larg consum, aprovizionării şi prestărilor de servicii către populaţie (10:45
